Admissibility of constitutional challenge for lack of specific link between statutory provision and constitutional text

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 30 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, formulată de apelantul - reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi B., ca inadmisibilă.

S-a constatat, în esenţă, ca nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, simpla invocare a neconstituţionalităţii unor dispoziţii din legi şi ordonanţe nefiind adecvată atâta timp cât partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

A susţinut că recursul este motivat în drept prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 şi a învederat încălcarea art. 53 din Constituţie.

A precizat că a invocat chestiuni clare, concrete şi punctuale de neconstituţionalitate, neputând fi reţinute concluziile reprezentantului Ministerului Public în sens contrar.

A arătat că nu i-a fost admisă cererea în probaţiune, la dosarul cauzei neataşându-se deciziile de impunere pe anul 2020.

A solicitat a se respinge orice excepţie, ridicată la modul politizat, de nulitate acţiune pentru lipsă semnătură, deoarece aceasta există.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. Buzău a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat. A înţeles a invoca şi excepţia nulităţii recursului, prin prisma art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii căii de atac, intimatul s-a raportat la prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., arătând că numai soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă recursului, nu şi soluţia de respingere a apelului, ca nefondat.

În opinia intimatului, recurentul a încercat a eluda prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 invocând în susţinerea recursului motive care ţin de pretinsa temeinicie a apelului, respectiv critici vizând respingerea cererii de încuviinţare a probei cu înscrisuri, niciunul din argumente nefăcând referire la sesizarea Curţii Constituţionale.

Pe fondul cauzei, intimatul a apreciat că în mod corect a fost respinsă de către curtea de apel cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât nu este îndeplinită condiţia legăturii acesteia cu soluţionarea cauzei.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare, solicitând, prin adresă din 17 noiembrie 2020, respingerea oricărei eventuale excepţii de nulitate a acţiunii.

4. Procedura de filtru

Prin rezoluţia din 9 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citare părţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înţeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, deşi a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii".

În raport de aceste statuări, nu este incidentă excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinarea formulată în cauză, aceeaşi fiind situaţia şi în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, motivată de intimat prin prisma criticilor din recurs care nu au în vedere soluţia atacată.

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

În cauză, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie.

Se constată ca fiind corectă soluţia adoptată, având în vedere că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte respectivele condiţii.

Se observă astfel că s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport de dispoziţiile art. 53 din Constituţie.

În susţinerea excepţiei, partea a invocat neregulile din declaraţiile depuse de candidaţi care îndeplinesc numai formal condiţiile cerute "pentru a salva aparenţele".

Se reţin deci ca legale constatările din încheierea atacată potrivit cărora nu s-a argumentat în ce constă legătura textelor faţă de care s-a invocat neconstituţionalitatea şi textul constituţional al art. 53 şi care este neconcordanţa între acestea şi textul legii fundamentale.

Aceasta întrucât una dintre condiţiile admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluţionarea cauzei.

Or, în speţă, se observă că, deşi recurentul a invocat formal neconstituţionalitatea art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, nu a indicat modalitatea în care respectivele prevederi ar contraveni celor constituţionale, caz în care nu se poate stabili legătura excepţiei ridicate cu soluţionarea cauzei.

Raportând, aşadar, condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 nu o îndeplineşte pe cea privitoare la existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii, fiind corectă soluţia adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, cum recursul se vădeşte a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.