Land registry rectification after execution annulment: Nullity of cassation appeal for mere repetition of appellate arguments

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 27 februarie 2019, A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu C., rectificarea înscrierilor existente în cuprinsul Cărţii funciare nr. 152967-C1-U6 Satu Mare, prin radierea actualului proprietar, respectiv pârâtul din partea a II-a şi reînscrierea reclamanţilor, în calitate de proprietari, precum şi notarea sarcinilor existente anterior adjudecării, în concordanţă cu dispoziţiile deciziei civile nr. 252/Ap din 17 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2017 prin care s-a desfiinţat cu titlu retroactiv titlul de proprietate al actualului proprietar de carte funciară.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 907 şi art. 908 C. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a dispus introducerea în cauză, din oficiu, în calitate de pârât, a S.C. D. S.R.L..

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 239/D din 6 noiembrie 2019 a admis cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus radierea actului de adjudecare nr. 490 din 8 septembrie 2017 emis în dosarul execuţional nr. x/2015 - BEJ E., înscris în CF nr. x-C1-U6 Satu Mare nr. cadastral x (CF vechi ind. nr. 54946 Satu Mare). A dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul intabulării dreptului de proprietate al reclamanţilor şi notarea sarcinilor existente anterior adjudecării.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 204-A din 18 martie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului. A fost obligat apelantul la 2500 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor F..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. solicitând admiterea căii de atac şi, reconsiderând starea de fapt coroborată cu starea de drept, să fie respinse pretenţiile părţii adverse. A solicitat, totodată, să se constate caracterul netemeinic şi nelegal al deciziei atacate şi să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă.

A arătat că a solicitat, în faţa instanţei de fond, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Satu Mare şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă.

A precizat că demersul judiciar al reclamanţilor a fost promovat în considerarea hotărârii judecătoreşti care a statuat asupra fondului dreptului ce se solicita a fi înscris, în raport de decizia nr. 252/Ap din 17 octombrie 2018 a Tribunalului Satu Mare, astfel că, în acest litigiu, competenţa materială aparţine Judecătoriei Satu Mare ca instanţă competentă să soluţioneze contestaţia la executare. A învederat că aceeaşi a fost poziţia sa şi în faţa instanţei de fond, faţă de dispoziţiile art. 31 alin. (3) şi art. 33 din Legea nr. 7/1996, care înlătură aplicarea normei generale prevăzute de art. 95 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat rectificarea înscrierilor existente în CF x-C1-U6, radierea sa din cuprinsul cărţii funciare şi reînscrierea reclamanţilor, cu consecinţa notării sarcinilor existente anterior adjudecării, în concordanţă cu decizia nr. 252/Ap/2018 a Tribunalului Satu Mare.

Prin această hotărâre a fost admisă contestaţia la executare formulată de reclamanţi împotriva S.C. D. S.R.L., s-a anulat publicaţia de vânzare nr. 6/490/21 iulie 2017, procesul-verbal de licitaţie nr. x/17 august 2017 şi actul de adjudecare nr. 490/8 septembrie 2017 întocmite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2015 de către BEJ E..

A apreciat că hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă, întrucât nu a fost parte în proces, ajungându-se astfel ca prin hotărârea pe care îşi grefează reclamanţii pretenţiile să se aducă atingere drepturilor recurentului, terţ faţă de litigiul purtat între creditor şi debitor, fără ca să fi avut cunoştinţă de acesta şi fără să fi fost vreodată citat.

A considerat că nu se poate nesocoti principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti şi faptul că aceasta produce efecte numai între părţile litigante, între care s-a purtat judecata, nu şi împotriva terţilor.

În opinia recurentului, pentru ca hotărârea pronunţată în contestaţia la executare să îi fie opozabilă, era necesară participarea sa la proces, însă având în vedere că această situaţie nu se regăseşte în prezenta speţă, a considerat că titlul de proprietate al acestuia este unul valabil şi în prezent.

Mai mult decât atât, a precizat că reclamanţii au formulat o cerere către OCPI Satu Mare - BCP1 Satu Mare prin care au solicitat rectificarea înscrierilor existente în cuprinsul CF x.52967 CI-U6 Satu Mare, cu privire la numărul topografic x, demers respins în primă fază şi menţinută respingerea şi de către registratorul de carte funciară, care a soluţionat cererea de reexaminare, însă nu din motivele descrise de aceştia, ci din cauza faptului că prin decizia nr. 252/Ap/2018 nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea recurentului cu consecinţa restabilirii situaţiei de carte funciară, obiectul acelui procesul fiind reprezentat de o contestaţie la executare prin care s-au anulat unele forme de executare întocmite de către BEJ E. şi nicidecum întreaga executare silită.

Totodată, potrivit recurentului, inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamanţi este dată de caracterul subsidiar al acesteia, fiind necesar a fi întemeiată pe o altă acţiune având ca obiect constatarea nulităţii sau anularea unui act.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 şi art. 908 C. proc. civ., art. 31 alin. (3) şi art. 33 din Legea nr. 7/1996, precum şi pe toate celelalte texte legale în materie.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimaţii - reclamanţi A. şi B. s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel, ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

Au susţinut că, analizând susţinerile recurentului, se poate observa faptul că acesta nu invocă şi nu se raportează efectiv la niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., presupusele neregularităţi ale soluţiei instanţei de apel fiind aceleaşi pe care recurentul le-a invocat şi cu privire la soluţia tribunalului.

Or, cum a reţinut instanţa de apel, pârâtul nu a solicitat anularea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente, solicitând doar respingerea pretenţiilor părţii adverse ca o consecinţă a admiterii apelului, ceea ce conduce la ideea că nu a înţeles să atace cu apel încheierea prin care instanţa s-a declarat competentă să judece.

Ca atare, în opinia intimaţilor - reclamanţi, date fiind limitele judecăţii stabilite prin cererea de apel, o analiză a aspectelor referitoare la instanţa competentă, este inutilă şi lipsită de finalitate.

Au precizat că şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile din art. 907 şi art. 908 C. civ., tribunalul fiind instanţa de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă.

În opinia intimaţilor - reclamanţi, prevederile legale invocate de recurent, respectiv art. 31 alin. (3) şi art. 33 din Legea nr. 7/1996 nu sunt aplicabile în prezenta cauză, prin raportare la temeiurile de drept indicate în acţiune şi la interpretarea sintagmei "în mod corespunzător" din cuprinsul art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege.

Au mai susţinut că recurentul a omis faptul că promovarea unei cereri de recurs, ce nu se pliază pe niciunul dintre motivele de casare reglementate de C. proc. civ., nu îi dă dreptul de a readuce în atenţia instanţei întreaga stare de fapt şi de drept stabilită de celelalte instanţe.

Recurentul - pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul declarat, se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecăţii în criticile de nelegalitate subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod.

Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cauzelor de ordine publică, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care, recurentul, fără a critica în vreun fel soluţia instanţei de apel, s-a limitat a reitera motivele de apel care deja şi-au găsit o rezolvare jurisdicţională.

Se reţine, în aceste condiţii, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor legale, care trebuie interpretate, atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât şi a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la reiterarea motivelor de apel, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor imputate instanţei, o minimă argumentare a criticii în fapt şi drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

În cauză însă prin reiterarea în totalitate a motivelor de apel recurentul a ignorat judecata în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care eventualele critici ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurentul nu a criticat această hotărâre, motivele de recurs fiind identice cu cele din apel.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

Văzând solicitarea intimaţilor - reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare şi justificată prin chitanţa privind plata onorariului avocaţial, aflată la dosarului, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea, recurentul urmând a fi obligat la plata sumei de 2500 RON către intimaţii F..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 204-A din 18 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la 2500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi B. şi A..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.