Jurisdiction for forced execution against foreign debtor: creditor's domicile controls, representative's seat irrelevant

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2020, petentul BEJ A. a solicitat, pentru creditoarea B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C.. cu sediul în Amsterdam, Olanda, prin D. Romania S.A. cu sediul în Bucureşti, strada x nr. 66-68.

La rândul său, creditoarea B. a învestit executorul judecătoresc cu o cerere de executare silită împotriva debitorului D. România S.A., cu sediul în Bucureşti.

Prin încheierea din 26 iunie 2020, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, a reţinut că este incident art. 666 alin. (1) C. proc. civ. şi că, în cauză, conform titlului executoriu invocat, are calitatea de debitor al petentei-creditoare, D. Romania S.A., iar din cuprinsul titlului executoriu nu rezultă că D. România S.A. ar fi încheiat contractul în calitate de reprezentant al C..

Reţinând că debitorul D. Romania S.A. are sediul în Bucureşti, conform titlului executoriu invocat de către creditoare, instanţa a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 4080 din 21 iulie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivare, a arătat că sunt incidente prevederile art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, instanţa a reţinut, în raport de cererea de executare silită formulată de creditoarea B., de cererea de încuviinţare a executării silite depusă de executorul judecătoresc precum şi de precizările depuse la doar la data de 20.07.2020, că în speţă s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C., cu sediul în Amsterdam, Fred. Roeskestraat 123 Olympic plz, 1076 EE, Olanda.

Prin urmare, stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza se va face prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reţinut că respectivul creditor avea, la data sesizării organului de executare, domiciliul în Constanţa, aflat în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.

Analizând conflictul de competenţă ivit în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Textul de lege incident în cauză, art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prevede că:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, creditorul B. a solicitat încuviinţarea executării silite în ceea ce priveşte un contract de credit ipotecar, cu motivarea că banca ar fi încasat sume în mod nelegal, debitor fiind C.. cu sediul în Amsterdam, Olanda, prin D. Romania S.A. cu sediul în Bucureşti, strada x nr. 66-68.

Pentru a clarifica cine este debitor în cauză, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pus în vedere BEJ să precizeze în scris numele şi sediul debitorului împotriva căruia se face executarea silită a titlului reprezentat de contractul de credit.

Conformându-se dispoziţiilor instanţei, BEJ a depus la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti adresa aflată la fila x, prin care a precizat că debitor în cauză este C. cu sediul în Amsterdam, Olanda.

Cum sediul debitorului nu este în ţară, ci în Olanda, conform celor arătate mai sus, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea pendinte să fie determinată prin raportare la domiciliul, respectiv sediul creditorului.

Mai reţine instanţa că împrejurarea că în dosarul de executare în care a fost formulată prezenta cerere, debitorul a fost reprezentată prin mandatar D. România S.A., persoană juridică de drept român, dar acest aspect nu poate atrage competenţa teritorială a instanţei în circumscripţia căreia se află sediul mandatarului, în lipsa unei dispoziţii exprese a legiuitorului în acest sens.

De altfel, din conţinutul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediul sau domiciliul mandatarului nu constituie criteriu pentru determinarea instanţei competente teritorial.

De asemenea, se reţine că legiuitorul a stabilit, în cuprinsul textului de lege mai sus citat, că sediul biroul executorului judecătoresc învestit de către creditor reprezintă criteriu de determinare a instanţei competente teritorial numai în situaţia în care sediul sau domiciliul creditorilor nu este în ţară, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte reţinând că domiciliul creditorului B. la data sesizării instanţei era în Constanţa, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.