Pension authority’s appeal unfounded; Holocaust-era persecution status upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment in favor of the claimant. The dispute arose when the claimant challenged an administrative decision denying recognition as a beneficiary under Law No. 189/2000 for ethnic persecution suffered between 1941 and 1944; the court of first instance had annulled that decision and ordered the pension authority to grant the claimant the status and corresponding rights for the period from June 22, 1941, to August 23, 1944. The High Court affirmed this ruling, finding that witness testimony sufficiently proved the claimant’s forced evacuation and ethnic persecution under the Antonescu regime, thereby satisfying the evidentiary requirements of Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedPension authority’s appeal unfounded; Holocaust-era persecution status upheld: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care în esență a susținut că reclamantul nu a probat în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, încadrarea în dispozițiile acestui act normativ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 17 noiembrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8147/509 din 26 septembrie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1941 - 1944, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr. 115 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, pentru perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944, cât a avut de suferit de pe urma persecuției din motive etnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care în esență a susținut că reclamantul nu a probat în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, încadrarea în dispozițiile acestui act normativ.
Recursul nu este fondat.
Din declarațiile martorilor P.H., P.T. și P.M., se reține că în perioada 1941 - 1944, reclamantul, împreună cu familia sa, a fost evacuat în timpul regimului Antonescu, din localitatea de domiciliu, în localitățile Tinca, Jinta și Beiuș, județul Bihor.
Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea de Apel București a apreciat, ca fiind făcută dovada persecuției etnice, suferite de reclamant - de naționalitate evreu - și care în urma Ordinului nr. 88 din 22 iunie 1941 dat de I. Antonescu, a avut de suferit de pe urma persecuțiilor din motive etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 115 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.