Tenant's appeal over rent-collection title nullified as inadmissible; municipality prevails

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 12 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general, şi Municipiul Bucureşti, prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acestora să facă dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.500 mp teren, platformă betonată, cu destinaţie de parcare, respectiv pentru suprafaţa de 179,40 mp, depozite, clădiri şi 1.300 mp teren aferent, situat Bucureşti, Aleea x, în raport de care procedează la perceperea lunară a unei sume de bani, cu titlu de chirie, pentru imobilele descrise anterior.

Prin cererea depusă la 6 iunie 2017, reclamanta a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este obligaţia de a face, solicitând obligarea pârâtelor să prezinte titlul de proprietate în baza căruia procedează la perceperea lunară a chiriei pentru imobilul în suprafaţă de 1.500 mp teren, platformă betonată, cu destinaţie de parcare, respectiv pentru suprafaţa de 179,40 mp, depozite, clădiri şi 1.300 mp teren aferent, situat în Bucureşti, Aleea x.

2. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 6649/2017 din 13 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa nr. 2078 din 16 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins cererea formulată de reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general, şi Municipiul Bucureşti, prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

4. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 1535 din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2078 din 16 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1535 din 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L., la 27 ianuarie 2020.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 483 şi următ. C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar şi nu a avut în vedere toate apărările pe care aceasta le-a invocat şi nici probatoriul administrat în cauză.

Astfel, recurenta a menţionat că, prin mijloacele probatorii administrate în cauză, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă al pârâtelor asupra imobilului în litigiu, situaţie în care perceperea chiriei se face în mod ilegal.

Recurenta a susţinut că a preluat un contract încheiat între Direcţia Domeniului Public şi A. Bucureşti, contract care a fost perfectat în lipsa unei baze legale, fără a exista un titlu valabil conform căruia să se procedeze la închirierea terenului menţionat în cererea de chemare în judecată.

În acest context, recurenta a expus pe larg istoricul relaţiilor contractuale dintre părţi şi aspecte de natură să releve modalitatea în care se utilizează şi se transmite folosinţa corpurilor de clădire situate pe terenul din Bucureşti, Aleea x.

Astfel, a arătat că terenul şi clădirile anexă, ce fac obiectul litigiului, sunt administrate de recurentă, care s-a comportat ca un bun proprietar, achitând impozitul şi cheltuielile de administrare. Susţine că nu există niciun document din care să rezulte că terenul şi clădirile anexă sunt deţinute de Primăria Generală a Municipiului Bucureşti sau de altă persoană fizică sau juridică, iar prin adresa din 4 iunie 2010, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, s-a menţionat că, în urma consultării listelor de inventar şi a documentelor aflate în arhiva sa, în perioada 1930-1938, nu figurează ca fiind eliberată autorizaţie de construire privind imobilul în care funcţionează restaurantul "Casa Albă" (fost "Pădurea Băneasa").

6. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi decizia nr. 1535A din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie are deschisă calea de atac a recursului, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în condiţiile în care recurenta nu a criticat punctual dezlegările în drept ale instanţei de apel asupra aspectelor deduse judecăţii, cu referire la incidenţa art. 1527 C. civ., ci a învederat aspecte ce vizează modul de interpretarea a probelor şi a prezentat istoricului relaţiilor contractuale dintre părţi şi situaţia de fapt.

De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, nu se identifică motive de ordine publică, care să poată fi invocate în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 14 septembrie 2020.

La 18 septembrie 2020, recurenta a depus un punct de vedere la raport. Intimaţii nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la aspectele reţinute în cuprinsul acestuia.

Prin rezoluţia din 20 octombrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, la 12 noiembrie 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2), raportate la cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi Cod, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde: lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată. Prin cererea de recurs recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei recurate fără a combate, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de casare, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar şi nu a avut în vedere toate apărările pe care aceasta le-a invocat şi nici probatoriul administrat în cauză, care nu a relevat existenţa dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă al pârâtelor asupra imobilului în litigiu, situaţie în care perceperea chiriei se face în mod ilegal.

Invocând aspecte de ordin factual, referitoare la relaţiile contractuale dintre părţi, recurenta a arătat că a preluat un contract încheiat între Direcţia Domeniului Public şi A. Bucureşti, perfectat în lipsa unui titlu valabil, în baza căruia să se procedeze la închirierea terenului în discuţie.

În acest context, recurenta a arătat că administrează terenul şi clădirile anexă ce fac obiectul litigiului, comportându-se ca un bun proprietar, achitând impozitul şi cheltuielile de administrare.

De asemenea, a susţinut că nu există niciun document din care să rezulte că terenul şi clădirile anexă sunt deţinute de Primăria Generală a Municipiului Bucureşti sau de altă persoană fizică sau juridică, iar prin adresa din 4 iunie 2010, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, s-a menţionat că, în urma consultării listelor de inventar şi a documentelor aflate în arhiva sa, în perioada 1930-1938 nu figurează ca fiind eliberată autorizaţie de construire privind imobilul în care funcţionează restaurantul "Casa Albă" (fost "Pădurea Băneasa").

Faţă de motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, deducând judecăţii aspecte de fond, care privesc modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză şi a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

În acest fel, recurenta a nesocotit reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele legate de fondul cauzei şi de probele administrate.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Având în vedere că recurenta nu a indicat care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate şi că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 lit. d) din acest act normativ, sub sancţiunea nulităţii conform alin. (3) al aceluiaşi articol din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L. împotriva deciziei nr. 1535 din 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. Casa Albă S.R.L. împotriva deciziei nr. 1535 din 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.