Late filing of appeal against peremption decision voids extraordinary remedy under Code of Civil Procedure deadline rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the defendant's appeal as untimely, thereby upholding the lower court's decision to declare the prior appeal perished and leaving the appellate judgment in force, which had awarded the plaintiff insurance bureau the right to recover claim-related costs and legal interest from the defendant. The case involved a civil dispute where the plaintiff sought reimbursement for damages paid to Italian authorities regarding vehicle accidents, along with associated commissions, translation fees, and legal interest; the procedural history featured a trial court dismissal, an appellate reversal favoring the plaintiff, a subsequent appellate ruling declaring the defendant's cross-appeal perished, and finally the defendant's attempt to appeal that perishment ruling to the supreme court. The decisive legal basis for the annulment was the violation of the five-day statutory deadline for appealing a decision of perished appeal under Article 421(2) of the Code of Civil Procedure, coupled with the general rules on deadline calculation and the consequences of missing a procedural deadline, which rendered the late-filed appeal null under Article 493(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Late filing of appeal against peremption decision voids extraordinary remedy under Code of Civil Procedure deadline rules: Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, este susceptibilă de recurs, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., întrucât calea de atac a fost declarată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 421 alin. (2) Cod procedură, cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ. şi nu este timbrată corespunzător dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aplicabile în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 26 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 7.306,39 RON, compusă din 6.899,51 RON, achitaţi către autorităţile din Italia, 132,96 RON, comision bancar aferent şi 273,92 RON, traducerea unor documente; la plata sumei de 644,62 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 6.948,91 RON, calculată până la 20.07.2016, inclusiv (data promovării acţiunii), precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 7.306,39 RON, calculate de la data formulării acţiunii, până la data achitării sumei de 319,70 RON, reprezentând TVA, datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3182 din 12 iulie 2017, Judecătoria Suceava a respins, ca neîntemeiată, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârât prin întâmpinare şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 448 din 6 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 3182 din 12 iulie 2017, pronunţate de Judecătoria Suceava. A schimbat în parte sentinţa şi a admis acţiunea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâtul A..
L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 7.306,39 RON, din care suma de 6.899,51 RON, achitată către autorităţile din Italia, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru avariile produse, suma de 132,96 RON, cu titlu de comision bancar şi suma de 273,92 RON, constând în cheltuieli pentru traducere de documente; suma de 644,62 RON, reprezentând dobânda legală calculată la suma de 6.948,91 RON, până la 20 iulie 2016; dobânda legală, calculată la suma de 7.306,39 RON, de la data introducerii acţiunii (26 iulie 2016), până la data plăţii efective; suma de 319,70 RON, reprezentând contravaloarea TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 518,54 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, respectiv 259,27 RON, cheltuieli de judecată în apel (taxă judiciară de timbru în fond şi apel). A respins, ca neîntemeiată, cererea intimatului-pârât privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
4. Decizia pronunţată în recurs
Prin decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 448 din 6 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.
5. Recursul
Împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a declarat recurs pârâtul A., la 6 februarie 2020.
6. Procedura de filtru
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, este susceptibilă de recurs, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., întrucât calea de atac a fost declarată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 421 alin. (2) Cod procedură, cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ. şi nu este timbrată corespunzător dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aplicabile în cauză.
Raportul a fost comunicat părţilor la 5 octombrie 2020.
La 18 octombrie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, precum şi dovada achitării taxei judiciare de 100 RON, datorate pentru soluţionarea recursului, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata nu şi-a exprimat poziţia procesuală cu privire la aspectele reţinute în raport.
Prin rezoluţia din 20 octombrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, la 12 noiembrie 2020.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate recursul, din perspectiva excepţiei tardivităţii, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".
Art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că, atunci "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".
Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Art. 182 din acelaşi cod prevede că "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură."
În cauză, obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin care a fost constatat ca fiind perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 448 din 6 iunie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia II-a civilă.
Potrivit menţiunii aplicate de Curtea de Apel Suceava pe cererea de recurs formulată de recurentul A. rezultă că acesta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, la 6 februarie 2020.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) cu cele ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 22 ianuarie 2020, dată calculată în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-pârât A. a promovat recursul cu încălcarea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul-pârât A., ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.