Nullity of transaction contract for immorality: inadmissibility of cassation appeal against a final Court of Appeal decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal for cassation as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision of 6 November 2019, which had declared the lower court’s appeal null and void, final and unchallengable. The dispute originated from a civil action seeking the nullity of a transaction contract on grounds of immorality and illegality, along with the restoration of property rights, which had been dismissed as unfounded by the first-instance and second-instance courts. The decisive legal basis was the principle that decisions rendered on appeal are final and not subject to further appellate review, pursuant to Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, reinforced by Article 483(1) and Article 457(1) of the same code, which limit judicial remedies to those explicitly provided by law and constitutional principles regarding the definitiveness of judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 204 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of transaction contract for immorality: inadmissibility of cassation appeal against a final Court of Appeal decision: Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este definitivă, nesusceptibilă de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 29 mai 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., constatarea nulităţii contractului de tranzacţie pentru cauză imorală şi ilegală şi a dreptului său de proprietate exclusivă asupra patrimoniului înstrăinat conform tranzacţiei reţinute în cuprinsul sentinţei civile nr. 4/CC/30.06.2010, pronunţate de Judecătoria Tulcea; repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării contractului.
La termenul de judecată din 11.09.2014, reclamantul a depus precizări, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din 18.11.2009, a contractului de tranzacţie din dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Tulcea, a contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase din 26.04.2010, precum şi repunerea sa în situaţia anterioară întocmirii acestor acte, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 11.09.2014, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor prezente a cererii precizatoare depuse de reclamant, instanţa a calificat această cerere ca fiind adiţională, de completare a acţiunii introductive cu un nou capăt de cerere, dar şi cu motive noi, pe care a respins-o faţă de dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ca tardiv formulată.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Tulcea
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 31 mai 2018, Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală a respins acţiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect constatare nulitate act, ca nefondată.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Tulcea
Prin decizia nr. 130 din 21 februarie 2019, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1331 din 31 mai 2018, pronunţate de Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală.
4. Decizia pronunţată în recurs
Prin decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
5. Recursul
Împotriva deciziei nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., la 26 mai 2020 (data poştei).
6. Procedura de filtru
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este definitivă, nesusceptibilă de recurs.
De asemenea, s-a reţinut că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 385,45 RON, datorate pentru soluţionarea recursului, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, deşi a fost înştiinţat despre această obligaţie.
Raportul a fost comunicat părţilor la 25 şi 26 iunie 2020.
La 14 octombrie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat pentru recurs.
Intimaţii nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la aspectele reţinute în raport.
Prin rezoluţia din 20 octombrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, la 12 noiembrie 2020.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, constată următoarele:
Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
În cauză, obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Admisibilitatea unei căi de atac şi, implicit, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevăzute de lege.
Fiind pronunţată în recurs, decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă, nefiind susceptibilă de reformare în această cale de atac.
De asemenea, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât se reţine că recursul exercitat împotriva unei decizii pronunţate în recurs nu este stipulat de lege.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 350 din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 350 din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.