Liability of insolvency officers for damages and inadmissibility of cassation appeal for lack of judicial stamp

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 martie 2018 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Cabinet Individual de Insolvenţă B. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 RON şi a daunelor morale în valoare de 250.000 RON, în total 255.000 RON.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 194 şi următ. şi 1357 C. civ., precum şi pe alte incidente de drept intern şi internaţional opozabile Statului Român şi practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

2. Judecata la fond şi sentinţa Tribunalului Dâmboviţa

Prin încheierea din 02.07.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins excepţiile netimbrării, decăderii pârâtului Cabinet Individual de Insolvenţă "D." din dreptul de a invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ambii pârâţi şi a constatat decăderea reclamantului din proba testimonială.

Prin încheierea din 24.09.2018, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Cabinet Individual de Insolvenţă "C.". A respins cererea de introducere în cauză a Societăţii Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group S.A., în calitate de asigurător al acestui pârât, formulată de pârâtul Cabinet Individual de Insolvenţă "C.".

Prin încheierea din 8 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a domnului judecător E., formulată de petentul Cabinet Individual de Avocatură A..

Prin sentinţa nr. 337 din 27 februarie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea şi a luat act de precizarea reclamantului că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei nr. 337 din 27 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, încheierii de amânare a pronunţării din 6 februarie 2019, încheierii din 2 iulie 2018 şi încheierii din camera de consiliu din 8 ianuarie 2019 a declarat apel reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A.".

3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 2465 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A." împotriva sentinţei nr. 337 din 27 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, în contradictoriu cu pârâţii Cabinet Individual de Insolvenţă "C." şi Cabinet Individual de Insolvenţă "B.", ca nefondat.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A.".

5. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi de valoarea pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată (255.000 RON).

Totodată, s-a reţinut că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru de 3.177 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, avându-ae în vedere şi împrejurarea că prin încheierea din camera de consiliu din 3 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, invocate de intimatul Cabinet Individual de Insolvenţă "C." prin întâmpinare, şi s-a stabilit termen la 12 noiembrie 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare a recursului

6. Soluţia şi considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi Cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 3.177 RON, în raport de motivele de recurs invocate, încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

La 7 februarie 2020, recurentul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 3 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a constatat că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.177 RON, stabilite prin rezoluţia din 28 ianuarie 2020.

Raportul a fost comunicat recurentului la 29 iunie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat pentru soluţionarea recursului, 12 noiembrie 2020, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A., prin Cabinet Individual de Avocatură F., împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A., prin Cabinet Individual de Avocatură F., împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.