Interim visitation order assigned to Carei Court as divorce forum; jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei la data de 16 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorilor C., D., E., F. şi B..

În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul B. la data de 19 august 2009, din căsătoria lor rezultând cinci copii: C., D., E., F. şi B., ultimul domiciliu comun al părţilor fiind în localitatea Eriu-Sâncrai, judeţul Satu Mare.

Datorită comportamentului pârâtului, reclamanta s-a mutat în luna august 2019 în localitatea Crasna, judeţul Sălaj, împreună cu copiii săi minori, iar prin cererea înregistrată la Judecătoria Carei, a solicitat desfacerea căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr. 906 din 25 august 2020, Judecătoria Carei a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. şi a art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ, având în vedere că minorii locuiesc împreună cu reclamanta în localitatea Crasna, judeţul Sălaj, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Şimleul Silvaniei, competenţa de soluţonare a cauzei aparţine acestei din urmă instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Şimleu Silvaniei, prin sentinţa civilă nr. 685 din 01 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În vederea pronunţării acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în raport de conţinutul prevederilor art. 114 şi art. 998 din C. proc. civ., Judecătoria Şimleu Silvaniei nu este competentă să judece cererea de ordonanţă preşedinţială, având în vedere că cererea pendinte a fost formulată concomitent cu cererea prin care a fost solicitată desfacerea căsătoriei prin divorţ, care este de competenţa ultimului domiciliu comun al celor doi soţi, aflat în localitatea Eriu-Sâncrai, judeţul Satu-Mare, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Carei, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

De asemenea, a mai reţinut că cererea privind stabilirea unui program de vizită a minorilor nu se încadrează în cererile la care fac referire dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa în soluţionarea acestor categorii de cereri urmând a fi determinată conform criteriilor stabilire de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să analizeze conflictul negativ de competenţă conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A., în contradictoriu cu intimatul B., ambii părinţi ai minorilor: C., D., E., F. şi B., prin care a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorilor.

În speţă, se reţine că reclamanta a învederat că a solicitat, pe calea dreptului comun, desfacerea căsătoriei prin divort.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris, a rezultat că la data de 16 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Carei a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ. În cadrul acestei cereri, reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună desfacerea căsătoriei părţilor încheiată în data de 19 august 2009, din culpa exclusivă a pârâtului, precum şi exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi asupra minorilor: C., D., E., F. şi B., stabilirea locuinţei minorilor la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în funcţie de venitul realizat, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei şi stabilirea în favoarea pârâtului, a unui program de vizitare a minorilor.

În drept, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului.

Art. 920 C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a a C. proc. civ., Titlul I, (procedura divorţului), stipulează că:

"Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Prin urmare, competenţa în soluţionarea cererilor formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale a fost atribuită instanţelor competente, material şi teritorial, să soluţioneze, pe fond, cererea dedusă judecăţii.

Se constată că în procedura divorţului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate şi pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ.

Art. 920 C. proc. civ. permite instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe, pe calea ordonanţei preşedinţiale, asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în procedura divorţului.

Aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate faţă de art. 114 (în ce priveşte competenţa instanţei de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competenţă asupra cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale) şi de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cum Judecătoria Carei, prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2020, sub nr. x/2020, a fost învestită cu soluţionarea, pe fond, a cererii principale formulate reclamantei A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, precum şi cu privire la cererile accesorii referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, la stabilirea locuinţei minorilor, la plata pensiei de întreţinere şi la stabilirea unui program de vizitare a minorilor, reiese că, în aplicarea prevederilor art. 998 din C. proc. civ., aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, înregistrată la aceeaşi dată, sub dosar nr. x/2020, prin care reclamanta A. a solicitat instanţei stabilirea unui program de vizitare a minorilor C., D., E., F. şi B..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.