Conflict of jurisdiction in parental authority dispute hinging on whether statutory exclusive competence follows the minor's factual residence or the judicially determined domicile.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Feteşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suplinirea consimţământului pârâtei necesar pentru înscrierea la şcoală, precum şi la cursuri de înot şi efectuarea de investigaţii medicale cu privire la minora C., rezultată din relaţia de concubinaj pe care acesta a avut-o cu pârâta.

Prin sentinţa civilă nr. 572 din 13 august 2020, Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de judecată a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 116 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 106 din C. civ., coroborate cu cele ale art. 486, art. 496, art. 497 şi art. 505 din acelaşi act normativ, competenţa materială în soluţionarea pricinilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti revine instanţei de tutelă.

În cauza dedusă judecăţii, persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamatul A., în calitate de tată al acesteia, a promovat acţiunea, iar din probatoriul administrat, precum şi din susţinerile părţilor prezente la termenul de judecată din data 12 august 2020, a rezultat că minora locuieşte la tatăl său, în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa.

Deşi prin hotărâre judecătorească, minorei i-a fost stabilită locuinţa la mamă, în localitatea Ţăndărei, prin raportare la prevederile art. 87 şi art. 91 din C. civ., dar şi având în vedere statuările de ordin doctrinar şi jurisprudenţial exprimate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă cu ocazia pronunţării deciziei civile nr. 1654/2017, domiciliul la care se referă dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. este locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, având în vedere că scopul pentru care competenţa în soluţionarea cererilor privind exercitarea autorităţii părinteşti a fost stabilit în favoarea instanţelor de la domiciliul persoanei ocrotite, a fost acela de a facilita administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care minorul trăieşte minorul.

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 29 septembrie 2020, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Feteşti, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 379 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Feteşti, definitivă prin decizia civilă 450A din 12 iunie 2018 a Tribunalului Ialomiţa, locuinţa minorei C. a fost stabilită, în mod provizoriu, la pârâtă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Feteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit locuinţa minorei C., la mamă.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a), ale) art. 129 alin. (2), pct. 3 şi ale art. 114 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit locuinţa minorei C., la mamă, dar şi prin raportare la statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cuprinse în decizia civilă nr. 181 din 30 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, conform cărora determinarea competenţei teritoriale a instanţei se realizează în funcţie de domiciliul părintelui în favoarea căruia s-a stabilit locuinţa minorei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Feteşti.

Înalta Curte, competentă să analizeze conflictul negativ de competenţă conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, pentru următoarele argumente:

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod concordant, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele care şi-au declinat în mod reciproc competenţa de soluţionarea a cererii de chemare în judecată.

În drept, potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Conform art. 106 C. civ.:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, instanţei de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială, în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, prevederile art. 92 C. civ. dispun în sensul că:

"(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, în situaţia în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat instanţei de judecată suplinirea consimţământului pârâtei necesar pentru înscrierea la şcoală, precum şi la cursuri de înot şi efectuarea de investigaţii medicale cu privire la minora C., rezultată în urma relaţiei de concubinaj pe care acesta a avut-o cu pârâta, cerere care se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, din evidenţele Ecris dar şi din considerentele hotărârilor judecătoreşti de declinare reciprocă a competenţei, rezultă că cererea pendinte a fost formulată în contextul în care, anterior, la data de 22 ianuarie 2018, pârâta din prezenta cauză, s-a adresat instanţei judecătoreşti, atât pe calea dreptului comun, cât şi pe calea ordonanţei preşedinţiale, în scopul exercitării autorităţii părinteşti şi stabilirii domiciliului minorei C., ambele cereri fiind soluţionate de Judecătoria Feteşti.

Astfel, conform programului naţional de gestiune a activităţii instanţelor, prin sentinţa civilă nr. 379 din 16 aprilie 2018, pe calea ordonanţei preşedinţiale, Judecătoria Feteşti a dipus, în mod provizoriu, stabilirea locuinţei minorei C. la tată, în localitatea Găeşti; ulterior, urmare a apelului exercitat de apelanta B., prin decizia civilă nr. 450 din 12 iunie 2018, Tribunalul Ialomiţa a stabilit locuinţa minorei C. la domiciliul mamei în localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Găieşti, care ulterior, a fost declinat în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Conform evidenţelor Ecris, prin sentinţa civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 746 din 12 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, locuinţa minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei din Ţăndărei, judeţul. Ialomiţa.

Ca atare, pentru considerentele arătate, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 562 din 22 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 746 din 12 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, locuinţa minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei din Ţăndărei, judeţul. Ialomiţa, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtei necesar pentru înscrierea la şcoală, precum şi la cursuri de înot şi efectuarea de investigaţii medicale cu privire la minora C., în favoarea Judecătoriei Feteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "suplinire consimţământ", în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2020.