Inadmissibility of revision against a filter panel decision deemed immune from all appeals under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului formulat de petentul A. împotriva încheierii din 24 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. .411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că petentul nu a cerut judecarea cauzei în lipsă şi nici nu s-a prezentat la dezbateri.

Prin decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 august 2020.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a arătat că hotărârea judecătorească, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi ale art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

A susţinut că hotărârea judecătorească este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

A arătat, totodată, că solicită desfiinţarea hotărârii şi sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi santaj, săvârşite de către magistraţii acestei instituţii.

Prin cererea de revizuire nu a fost invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

La termenul din 11 noiembrie 2020, instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (5), art. 509 alin. (1) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, prin decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, hotărârea pronunţată în complet de filtru, nefiind susceptibilă de nicio cale de atac.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Legiuitorul a stabilit că deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Înalta Curte reţine că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că împotriva deciziei civile nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, prin urmare nici revizuire.

Analizând pricina şi din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., se reţine că exceptând situaţiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., evocarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiţie de admisibilitate.

În ceea ce priveşte noţiunea de "evocare a fondului de către instanţa de recurs", Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc această condiţie hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat sau atunci când recursul a fost admis, cu consecinţa casării deciziei pronunţate în apel şi menţinerii hotărârii primei instanţe.

În cauza de faţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Aşadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reţinute, decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispoziţiilor invocate de către revizuent, respectiv a art. 509 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.