Appeal costs award quashed and remanded for improper fee-shifting after merits ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată initial pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 22 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii S.C. A. S.R.L şi B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 06 iunie 2014 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 393.269,48 RON, reprezentând contravaloarea avansului plătit.

Urmare a declinării de competenţă pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6584 din 21 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1924 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L., a dispus rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x din 05 iunie 2014 la Biroul Notarului Public D., şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 393.269,48 RON, respectiv a sumei de 196.634,74 RON, către fiecare reclamant, şi a sumei de 8.236,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1100A din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1924 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat, în tot, sentinţa civilă apelată şi, rejudecând, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a admis cererea şi a dispus rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x din 05 iunie 2014 la Biroul Notarial D.. De asemenea, a dispus obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a sumei de 196634,74 RON şi a sumei de 9426,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Urmare a cererii înregistrate la data de 12 noiembrie 2019, formulată de pârâta C. S.R.L., Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 78 din 20 ianuarie 2020, a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1100A din 16 septembrie 2019, în sensul obligării intimaţilor-reclamanţi la plata către S.C. C. S.R.L. a sumei de 3768,85 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei curţii de apel de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1100 A din 16 septembrie 2019, au formulat recurs reclamanţii A. S.R.L. şi B..

2. Cererea de recurs. Procedura de filtru.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 martie 2020 fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi înlăturarea obligaţiei stabilite în sarcina lor de plată a cheltuielilor de judecată din apel.

În argumentarea incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., reclamanţii au arătat că decizia recurată conţine considerente contradictorii faţă de reţinerile din cuprinsul deciziei al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, în sensul în care a stabilit în sarcina acestora obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată, în condiţiile în care culpa procesuală a aparţinut intimatei-pârâte.

Astfel, urmare a rejudecării pricinii, în apel, curtea de apel a admis integral acţiunea, obligând intimata-pârâtă la suportarea cheltuielilor de judecată. Din această perspectivă, nu se poate reţine o culpa procesuală în sarcina reclamanţilor, aşa cum, în mod greşit, prin decizia completatoare recurată, a constatat instanţa de apel.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 1100A din 16 septembrie 2019, instanţa de apel nu a apreciat că se impune admiterea, în parte, a pretenţiilor reclamanţilor şi nu a admis niciuna dintre apărările formulate de intimata-pârâtă, în sarcina căreia a stabilit întreaga culpă procesuală, soluţia pronunţată prin decizia completatoare nr. 78A din 20 ianuarie 2020 fiind contradictorie în raport de aprecierea anterioară a instanţei şi lipsită de fundament juridic.

În argumentarea incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au precizat că instanţa de apel, în mod greşit, a stabilit în sarcina acestora obligaţia de suportare a cheltuielilor de judecată, în cauză nefiind întrunite exigenţele impuse de normele de drept substanţial referitoare la răspunderea civilă delictuală care presupun declanşarea şi stăruirea într-un proces, în lipsa unor pretenţii întemeiate, constatate printr-o hotărâre judecătorească.

Admiterea apelului şi rejudecarea cauzei nu pot fi privite ca două etape procesuale independente care sa ducă la suportarea cheltuielilor de judecată în mod fracţionat de către părţi.

Formularea de apărări nu poate reprezenta o recunoaştere a pretenţilor părţii adverse şi nici nu poate fi considerată o faptă delictuală, din moment ce judecata în apel, respectiv rejudecarea cererii, a fost generată de promovarea căii de atac de către intimata-pârâtă.

Prin urmare, decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a normelor de drept material care reglementează modul de angajare a răspunderii civile delictuale, acestea din urmă fiind dispoziţiile legale generale cu care se completează şi cele privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei, la domiciliul procesual ales, la data de 26 martie 2020, conform dovezii aflate la fila x; aceasta nu a depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor; prin încheierea din 23 septembrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 78 A din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fixat termen pentru judecată la data de 11 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi văzând dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Aceste dispoziţii legale stabilesc regula potrivit căreia partea câştigătoare a procesului este în drept să-i fie plătite cheltuielile de judecată, debitor al obligaţiei de plată fiind partea care a căzut în pretenţii, deci cea care a pierdut procesul.

În considerarea acestor reguli de principiu, trebuie avut în vedere şi că acordarea cheltuielilor de judecată este posibilă doar atunci când instanţa pronunţă o soluţie prin care litigiul primeşte o rezolvare cu privire la pretenţiile deduse judecăţi, căci doar într-o asemenea situaţie se poate stabili care dintre părţi a câştigat procesul şi care l-a pierdut.

Dintr-o asemenea perspectivă, atunci când o instanţă de apel dispune anularea hotărârii atacate şi reţine pricina pentru rejudecare, nu s-ar putea considera că a fost pronunţată o soluţie prin care litigiul a fost tranşat şi, deci, nici că ar exista o parte care a pierdut procesul, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În prezentul proces, instanţa de apel, constatând că la judecata în primă instanţă, la termenul de judecată din 11 octombrie 2018, pârâta nu a fost citată cu respectarea dispoziţiilor art. 167 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a admis apelul pârâtei, a anulat sentinţa, şi rejudecând, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L., a dipus rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x din 05 iunie 2014 la Biroul Notarului Public D. şi a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 196.634,74 RON.

În considerarea acestei soluţii, instanţa de apel a dispus obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 9426,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 78 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea pârâtei şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1100A din 16 septembrie 2019, în sensul obligării intimaţilor-reclamanţi la plata către S.C. C. S.R.L. a sumei de 3768,85 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că se impune admiterea cererii faţă de împrejurarea că apărările formulate de către reclamanţi cu privire la criticile pârâtei care au condus la admiterea apelului nu au fost fondate, şi ca atare, nefiind incidente dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ., devin aplicabile prevederile art. 453 din C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că motivul de apel al pârâtei cu privire la nelegala citare pentru termenul din 11 octombrie 2018 este fondat, a dispus anularea sentinţei, reţinând cauza pentru rejudecare; această dispoziţie a instanţei nu are semnificaţia unei tranşări a litigiului care să îngăduie, cu privire la aceste pretenţii, stabilirea unei părţi câştigătoare a procesului şi, corelativ, a unei părţi perdante care ar datora cheltuielile de judecată.

Prin urmare, nu erau întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de completare în sensul obligării reclamanţilor la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 3768,85 RON.

Se reţine, astfel, că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile în care se poate dispune obligarea uneia dintre părţile litigante la a-i plăti alteia cheltuieli de judecată, astfel că devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel conţine motive contradictorii, în sensul că, pe de o parte, s-a reţinut temeinicia cererii de chemare în judecată a reclamanţilor, şi deci, faptul că pârâta, fiind cazută în pretenţii, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în raport de prevederile art. 453 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, s-a constatat culpa procesuală a reclamanţilor şi s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în raport de soluţia intermediară din apel, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 78A din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa decizia recurată, şi va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de completare formulate de pârâta S.C. C. S.R.L., având în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 78 A din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată, şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.