Cassation inadmissible for failure to ground arguments in statutory grounds of appeal following annulment of appeal for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10 octombrie 2017 în dosarul nr. x/2017, petenta A. a chemat în judecată pe pârâta Prefectura Ialomiţa, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 3.000.000 euro daune morale, 3.000.000 RON daune materiale, anularea actelor false emise de Primăria Slobozia şi stabilirea corectă a taxelor, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluţia din 11.10.2017 judecătorul cauzei ce formează obiectul dosarului x/2017, soluţionat definitiv, a înaintat la serviciul registratură cererea petentei, apreciind-o ca o cerere distinctă, nouă.

Cererea a fost înregistrată aleatoriu la 13.10.2017 formând obiectul dosarului nr. x/2017

Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 23.11.2017, în baza art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reţinând că aceasta nu a achitat taxa de timbru de 300 RON şi nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanţă prin adresa din 23.10.2017, anume: înscrisurile doveditoare, certificate pentru conformitate cu originalul, în exemplare suficiente pentru comunicare; dovada îndeplinirii proceduri prealabile; motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea; dovezile pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere iar pentru martori, dacă se solicită proba testimonială, numele, prenumele şi adresa acestora.

Urmare a cererii de reexaminare formulată de petentă, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 30.05.2018, a admis cererea de reexaminare formulată de reclamanta A., a dispus revenirea asupra anulării cererii de chemare în judecată dispusă prin încheierea din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi înaintarea cauzei completului de judecată inţial învestit pentru continuarea judecăţii cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2001/26.04.2018 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ialomiţa:

Prin sentinţa civilă nr. 578F/17.04.2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefectura Ialomiţa şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă; conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru de care reclamanta a fost scutită au rămas în sarcina statului.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 578F/17.04.2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă Prefectura Ialomiţa.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost atacată cu recurs de către reclamanta A..

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a arătat că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 425 pct. (3) C. proc. civ. întrucât nu este semnată.

Se mai învederează că au fost încălcate dispoziţiile din C. proc. pen., precum şi prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, recurenta susţine că decizia recurată încalcă prevederile art. 1 pct. 3 şi 5, 16, 22, 21 şi 124 din Constituţie.

Învederează că pe parcursul procesului, timp de 11 ani, au fost încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi că nu a primit o decizie semnată timp de 11 ani.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul astfel întocmit, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului faţă de împrejurarea că prin cererea de recurs se pun în discuţie chestiuni ce ţin de aspecte care nu au legătură cu considerentele şi soluţia dată prin hotărârea atacată, prin care a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Reclamanta A. a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici îndreptate împotriva deciziei recurate, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci recurenta susţine că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 425 pct. (3) C. proc. civ. întrucât exemplarul care i-a fost comunicat nu este semnat şi că au fost încălcate dispoziţii din C. proc. pen., respectiv prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi dispoziţiile art. 1 pct. 3 şi 5, 16, 22, 21 şi 124 din Constituţie. Or, asemenea susţineri nu vizează în mod concret motivele pentru care instanţa de apel a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 578F/17.04.2019, iar pe de altă parte vizează aspecte de fond, ce nu au făcut obiect al judecăţii în etapa apelului, în condiţiile în care apelul a fost anulat ca netimbrat, astfel că excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs. Dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat "numai" pentru motivele de nelegalitate statuate expres în ipotezele de la pct. 1-8 ale aceluiaşi articol, această normă imperativă, de ordine publică, nepermiţând analiza unor aspecte ce nu au aptitudinea de a se încadra în respectivele motive. De menţionat şi faptul că exemplarele de hotărâre ce se comunică sunt copii conform art. 427 C. proc. civ., aşa încât nu este necesar să conţină semnături, iar exemplarul din dosar este semnat - fiind astfel satisfăcută cerinţa prevăzută de art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că în speţă nu au fost dezvoltate critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care să vizeze raţionamentul adoptat de instanţa de apel, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.