Negative jurisdictional conflict over debt prescription in forced execution: application of mandatory debtor-domicile jurisdiction under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat in judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L, solicitând să se constate intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită al pârâtei, în calitate de cumparator al portofoliului creditoarei S.C. C. S.A. (actual S.C. D. S.A.), conform Contractului de Vânzare-Cumpărare Portofoliu din data de 15 septembrie 2014, faţă de Contractul de credit x/14.03.2008, contract încheiat la aceea dată cu S.C C. S.A. - cu un debit în valoare de 4.458,44 RON - instituţie bancară ce a cedat creanţa către pârâta E..

Prin sentinţa nr. 2820 din 29 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 125 C. proc. civ., în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

S-a arătat că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Luând în considerare cele prezentate anterior, instanţa a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea cu care a fost învestită, astfel că în baza art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 107 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei teritoriale a invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 6447 din 5 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că în speţa de faţă, ce are ca obiect o acţiune în constatare, acţiunea în realizare prin raportare la care s-ar determina competenţa de soluţionare a acţiunii în constatare, ar putea fi vorba fie de o acţiune în executarea contractului încheiat între un profesionist şi un consumator (cum este cazul în speţa de faţă), fie o acţiune ce are ca obiect contestaţie la executarea silită, prin care debitorul (reclamantul din cauza de faţă) să invoce ca şi motiv de contestaţie prescripţia dreptului creditorului de a solicita executare silită.

În ceea ce priveşte prima din ipotezele redate mai sus, instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată este judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

S-a arătat că în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"În afară de instanţele prevăzute de art. 107-112, este competentă şi instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Instanţa a reţinut faptul că prezentul litigiu are ca obiect acţiune în constatarea prescripţiei dreptului creditorului de a solicita executarea silită, motiv pentru care s-a arătat că normele de competenţă aplicabile în cauză sunt norme de ordine privată de la care părţile pot deroga. Cu toate acestea, deşi pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în situaţia în care mai multe instanţe sunt deopotrivă competente, cum este situaţia instituirii unei competenţe teritoriale alternative, reclamantul este cel care are alegerea de competenţă conform art. 116 C. proc. civ.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a constatat că, potrivit art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competentă teritorial să judece prezenta cauză este judecătoria în circumscripţia căreia are domiciliul pârâtul, cât şi judecătoria în a cărui circumscripţie are domiciliul reclamantul, în speţa de faţă fiind vorba de Judecătoria Târgu-Jiu. Astfel, s-a apreciat că Judecătoria Târgu-Jiu era competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, aceasta fiind instanţa aleasă de către reclamant, cel îndreptăţit să facă o asemenea alegere între mai multe instanţe competente.

În ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză dintre cele redate mai sus, instanţa a reţinut că acţiunea în realizare prin raportare la care s-ar determina competenţa de soluţionare a acţiunii în constatare, ar putea fi o contestaţie la executare, situaţia în care, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare ar aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul, adică reclamantul din prezenta cauză. Astfel, s-a apreciat că tot Judecătoria Târgu-Jiu ar fi fost competentă într-o astfel de situaţie.

Faţă de toate considerentele arătate mai sus, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu reclamantul A. a chemat in judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L, solicitând să se constate intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită al pârâtei, în calitate de cumparator al portofoliului creditoarei S.C. C. S.A. (actual S.C. D. S.A.), conform Contractului de Vânzare-Cumpărare Portofoliu din data de 15 septembrie 2014, faţă de Contractul de credit x/14.03.2008, contract încheiat la aceea dată cu S.C C. S.A. - cu un debit în valoare de 4.458,44 RON - instituţie bancară ce a cedat creanţa către pârâta E..

Constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită reprezintă un incident specific procedurii de contestaţie la executare, astfel că la stabilirea instanţei competente pentru soluţionarea cererii urmează a se avea în vedere dispoziţiile din această materie.

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Competenţa stabilită prin art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Ca atare, constatând că domiciliul debitorului A., reclamantul din prezenta cauză, este în comuna Negomir, sat Ursoaia, nr. 192, judeţul Gorj, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei nu poate aparţine decât judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul acesteia, anume Judecătoria Târgu-Jiu.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.