Territorial jurisdiction for transport contracts: alternative competence and the prohibition against ex officio raising of private-order incompetence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established the jurisdiction of the Novaci Court to hear the case in the first instance, resolving a negative jurisdictional conflict in favor of the plaintiff who had filed the original claim. The dispute arose from a contractual liability action for non-delivered goods and the return of a portion of the freight price paid under a goods transport contract, where the Novaci Court had initially declined territorial jurisdiction invoking it *ex officio*, while the Bucharest Sector 5 Court subsequently declined jurisdiction based on the defendant’s domicile. The court determined that under Article 113(1)(6) of the Code of Civil Procedure, jurisdiction for transport contracts is alternative, allowing the claimant to choose between the court of the defendant’s domicile or the place of departure/arrival, and that such territorial incompetence is a matter of private order under Article 130(3). Consequently, because the defendant failed to raise the objection of territorial incompetence through a written answer or at the first hearing, the Novaci Court erred in raising it *ex officio*, thereby violating procedural norms and confirming its competence to adjudicate the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for transport contracts: alternative competence and the prohibition against ex officio raising of private-order incompetence: The dispute arose from a contractual liability action for non-delivered goods and the return of a portion of the freight price paid under a goods transport contract, where the Novaci Court had initially declined territorial jurisdiction invoking it *ex officio*, while the Bucharest Sector 5 Court subsequently declined jurisdiction based on the defendant’s domicile. The court determined that under Article 113(1)(6) of the Code of Civil Procedure, jurisdiction for transport contracts is alternative, allowing the claimant to choose between the court of the defendant’s domicile or the place of departure/arrival, and that such territorial incompetence is a matter of private order under Article 130(3). Consequently, because the defendant failed to raise the objection of territorial incompetence through a written answer or at the first hearing, the Novaci Court erred in raising it *ex officio*, thereby violating procedural norms and confirming its competence to adjudicate the matter.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competence.
Cited in the dispositive as a relevant norm for determining territorial jurisdiction.
Cited in the dispositive as the specific norm establishing alternative territorial jurisdiction for transport contracts.
Cited in the dispositive regarding the claimant's right to choose between competent courts in cases of alternative jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 21.11,2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Burse Online S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 9.316,14 RON (echivalentul a 1.950 euro la curs BNR din data de 19.11.2019, respectiv de 4,7759 RON) reprezentând contravaloare bunuri netransportate şi obligarea la restituirea sumei 1.910,36 RON (echivalent 400 euro curs BNR din data de 19.11.2019, respectiv de 4,7759 RON) reprezentând parte din preţul transportului achitat de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 435/23.06.2020, Judecătoria Novaci a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reţinând că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, iar în cauză sediul pârâtei se afla în Bucuresti, str. x, cam 3.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa nr. 8232 din 17.12.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa teritorială se determină, conform art. 107 C. proc. civ., respectiv conform art. 113, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind o competenţă teritorială alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv instanţa de la locul de plecare sau de sosire a transportului, alegerea instanţei revenind reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.
S-a reţinut că în toate cazurile, competenţa teritorială determinată potrivit prevederilor legale mai sus arătate este una de ordine privată, iar conform art. 130, alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
În concluzie, s-a reţinut că în cauză, pârâta nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Novaci, astfel că nici instanţa din oficiu nu avea posibilitatea de a face acest lucru, prin neinvocarea excepţiei de către pârâtă competenţa teritorială fiind deja stabilită în favoarea Judecătoriei Novaci.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă contractuală, întemeiată pe prevederile art. art. 1956, 1978, 1976, 1984 C. civ., aplicabile contractului de transport de bunuri şi, prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă pentru cererile care izvorăsc dintr-un contract de transport - în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa locului de plecare sau de sosire a transportului.
Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.
În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.
În cauză, din verificarea actelor din dosarul Judecătoriei Novaci, se constată că pârâta S.C. Bursa Online S.R.L. nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a acestei judecătorii şi nici la termenul de judecată, din şedinţa publică de la data de 23 iunie 2020, pârâta nu a invocat această excepţie.
Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Novaci s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ. care prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în fata primei instanţe.
În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 107, art. 113 alin. (6) şi 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Novaci .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.