Exclusive territorial jurisdiction for minor protection cases based on protected person's legal domicile

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 14.10.2019 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., modificarea măsurilor luate cu privire la minora C., în sensul: exercitării autorităţii părinteşti de către reclamantă; stabilirii locuinţei minorei la mamă; modificării programului de vizitare; încuviinţării ca minora să călătorească cu reclamanta şi fără acordul pârâtului; obligării pârâtului la plata pensiei de întreţinere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 09.11.2013, iar prin sentinţa civilă nr. 4706/19.04.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017 s-a dispus: desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, prin acord; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în comun, stabilirea locuinţei acesteia la mamă şi a unui program de vizită în favoarea tatălui. S-a precizat că, în prezent, minora se află la bunica maternă, la domiciliul acesteia.

Prin sentinţa nr. 2725 din 30 iulie 2020, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada că, la data introducerii acţiunii, domiciliul minorei ar fi şi în fapt în municipiul Galaţi, acesta fiind domiciliul său legal, conform sentinţei civile nr. 4706/19.04.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017, în realitate minora fiind în Republica Moldova.

Faţă de prevederile art. 311 şi 312 din C. proc. civ., instanţa a constatat că declaraţia numitei D., dată sub formă notarială şi autentificată sub nr. x/09.07.2020, nu poate fi reţinută ca probă în prezentul dosar sub forma înscrisului, aspectele cunoscute de aceasta putând fi administrate în cauză doar sub forma audierii în calitate de martor, pentru respectarea principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi aplicat art. 114 din C. proc. civ., având în vedere că minora se află în Republica Moldova, motiv pentru care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere cele expuse anterior, prevederile legale invocate şi faptul că pârâtul domiciliază pe raza de competenţă a Judecătoriei Iaşi, instanţa a admis excepţia invocată de către pârât, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Prin sentinţa nr. 7885 din 30 septembrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că domiciliul legal al minorei este la mamă, conform sentinţei civile nr. 4706/19.04.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul x/2017, iar, potrivit cărţii de identitate, domiciliul mamei este la Galaţi.

Aşadar, constatând că domiciliul legal al minorului din România se află în localitatea Galaţi, instanţa, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 punctul 3 (potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura) şi la art. 114 C. proc. civ., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin sentinţa nr. 4706 din 19 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi locuinţa minorei a fost stabilită la mamă, reclamanta A..

Potrivit cărţii de identitate, domiciliul mamei este la Galaţi.

Împrejurarea că minora locuia în fapt în Republica Moldova, la bunica maternă, nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorei, cât timp nu a existat un acord al părinţilor şi nici o hotărâre a instanţei în acest sens. Şederea temporară a minorului la bunica sa nu este de natură a permite modificarea consecinţelor juridice ale măsurii judiciare de stabilire a locuinţei la mama reclamantă, consecinţe printre care se numără şi cele privitoare la determinarea instanţei de tutelă în soluţionarea prezentei cauze.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul legal minora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.