Revision request concerning maintenance and personal ties inadmissible for lack of contradictory judgments; litigation costs awarded to opposing party
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the request for revision filed by a minor, represented by her legal guardian, against a prior civil decision that had rejected an appeal in a family law dispute concerning maintenance and personal ties with the father. The petitioner argued that the challenged decision violated the positive effect of res judicata established by a separate final judgment from the same court, which allegedly determined that only the minor party, not the legal representative personally, could be liable for litigation costs; however, the court found no contradictory judgments because both decisions consistently recognized the minor as the party and the adult as the representative, rendering the discrepancy in name formatting irrelevant. Applying Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, the court held that the revision ground was not met as there were no conflicting final judgments, and it further ruled that re-examining the legality of the cost allocation to the representative would constitute an impermissible re-hearing on the merits, as revision is an extraordinary remedy limited to specific statutory grounds. The court ordered the minor, through her legal representative, to pay 2,380 RON in litigation costs to the opposing party.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 513 alin. (4) C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ; Revision request concerning maintenance and personal ties inadmissible for lack of contradictory judgments; litigation costs awarded to opposing party: The petitioner argued that the challenged decision violated the positive effect of res judicata established by a separate final judgment from the same court, which allegedly determined that only the minor party, not the legal representative personally, could be liable for litigation costs; however, the court found no contradictory judgments because both decisions consistently recognized the minor as the party and the adult as the representative, rendering the discrepancy in name formatting irrelevant. Applying Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, the court held that the revision ground was not met as there were no conflicting final judgments, and it further ruled that re-examining the legality of the cost allocation to the representative would constitute an impermissible re-hearing on the merits, as revision is an extraordinary remedy limited to specific statutory grounds. The court ordered the minor, through her legal representative, to pay 2,380 RON in litigation costs to the opposing party.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the revision request inadmissible due to the absence of contradictory final decisions violating res judicata.
Legal basis cited in the dispositive for ordering the payment of court costs.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020
asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1506 din 14 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată de revizuenta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., împotriva deciziei nr. 1092A din 6 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a obligat revizuenta la plata sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C..
Prin cererea înregistrată la 17 august 2020, revizuenta B., prin reprezentant legal A., a cerut revizuirea deciziei civile nr. 1506 pronunţată la 14 iulie 2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 545 din 26 februarie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, sens în care, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., apreciază că se impune schimbarea în parte a deciziei a cărei revizuire se solicită, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată din patrimoniul propriu al reprezentantului legal A. sau anularea deciziei obiect al revizuirii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea chestiunii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată cu respectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 545/26.02.2020 a Înaltei Curţi, ce atestă faptul că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată o persoană care are calitatea de reprezentant legal.
Astfel, se susţine că în decizia a cărei revizuire se solicită, reprezentanta legală a minorei, A., a fost obligată în nume personal, la plata cheltuielilor de judecată din propriul patrimoniu, iar nu din patrimoniul celei ce avea calitate de parte în dosar, această dispoziţie fiind contrară dezlegării definitive date în decizia anterioară a Înaltei Curţi, nr. 545/2020, unde s-a reţinut că are calitate de parte în dosar minora B., acesta fiind şi cea obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin.(2) al aceluiaşi articol reţine, cu titlu de excepţie, situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, dacă se referă la motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3 dar numai în ipoteza judecătorului, precum şi cele de la pct. 4 ori pct. 7-10.
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.
Se observă că revizuenta pretinde că aceasta este şi situaţia regăsită în cauza dedusă judecăţii, deoarece afirmă că prin soluţia pronunţată prin decizia nr. 1506 din 14 iulie 2020 a Înaltei Curţi s-au nesocotit cele statuate prin decizia nr. 545 din 26 februarie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie, secţia I civilă a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sarcina părţii din dosar, iar nu în sarcina reprezentantului legal al acesteia.
Astfel, în ceea ce priveşte contrarietatea pretins existentă între decizia nr. 1506/2020 şi decizia nr. 545/2020, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, relativ la persoana care este parte în proces şi care poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că nu a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri.
În prima decizie, nr. 545 din 26 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de revizuenta B., prin reprezentant legal A., şi a obligat revizuenta la plata sumei de 2.380 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului C..
Prin cea de-a doua hotărâre, nr. 1506 din 14 iulie 2020, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B. şi a obligat revizuenta la plata sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C..
Reiese, astfel, că în ambele hotărâri aceeaşi parte a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, şi anume revizuenta minoră, cea care este subiect al raportului juridic litigios şi care a afirmat existenţa dreptului său la întreţinere şi la legături personale cu intimatul C., chiar dacă în hotărârile menţionate formularea numelui părţii apare ca fiind diferită.
În considerentele deciziei atacate s-a subliniat în mod repetat faptul că aparţine minorei calitatea de parte în proces, însă aceasta neavând capacitate de exerciţiu, nu poate sta în judecată în nume propriu, ci doar prin reprezentantul său legal.
De altfel, această chestiune, referitoare la persoana care are calitate de revizuentă/recurentă în dosarul nr. x/2019 a constituit chiar motiv de recurs, fiind analizat ca atare, ocazie cu care s-a reţinut de către instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac calitatea de reprezentant legal al minorei B. a doamnei A., iar nu formularea cererii în nume propriu de către aceasta din urmă (pg. 12 paragraf 4). Chiar şi în verificarea legalităţii aplicării dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. de către Curtea de Apel Bucureşti în litigiul având ca obiect revizuire, instanţa de recurs a subliniat calitatea de reprezentant legal al minorei a doamnei A..
În consecinţă, văzând că în ambele hotărâri se reţine calitatea de parte a minorei B., iar în privinţa doamnei A., aceea de reprezentant legal al acesteia, fiind lipsită de relevanţă modalitatea de indicare a numelui părţii, fie B., prin reprezentant legal A., fie A., în calitate de reprezentant legal al minorei D., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia existenţei hotărârilor potrivnice.
Distinct de aspectul anterior analizat, constatarea prin decizia nr. 1506/2020 dată în recurs a legalităţii dispoziţiei de obligare a reprezentantului legal al minorei la plata cheltuielilor de judecată dispusă prin decizia nr. 1092A din 6 septembrie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti (tocmai în considerarea calităţii acesteia de reprezentant legal al minorei, în virtutea căreia a luat propriile decizii, printre care şi aceea de exercitare a căii de atac a revizuirii după împlinirea termenului prevăzut de lege în acest sens), nu poate constitui element de analiză în calea de atac a revizuirii, motivele de revizuire fiind în mod expres şi limitativ prevăzute de lege. Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, nu de reformare, ceea ce înseamnă că analiza efectuată de instanţa de revizuire nu se poate extinde şi la examinarea din nou a cauzei. Or, verificarea persoanei care s-a aflat în culpă procesuală în dosarul de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect revizuire ar echivala cu rejudecarea cauzei în recurs, ceea ce nu este posibil a se realiza în prezentul demers judiciar întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B., prin reprezentant legal A., nefiind îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cererea formulată de intimatul C. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat urmează a fi admisă iar, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., va obliga pe revizuenta B., prin reprezentant legal A. la plata sumei de 2.380 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul C., conform extrasului de cont din data de 24.09.2020, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B., prin reprezentant legal A., împotriva deciziei nr. 1506 din 14 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Obligă pe revizuenta B., prin reprezentant legal A., la plata sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C..
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.