Relevance of constitutional challenge to five-year installment payment mandate for restitution compensation under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28.11.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor-CNCI, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-ANRP, Instituţia Prefectului Buzău şi comuna Merei prin Primar, a solicitat obligarea Ministerului Finanţelor Publice şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata contravalorii imobilului-teren proprietatea reclamantei în suprafaţă de 21,65 ha situat în comuna Merei, judeţul Buzău, ce nu mai poate fi restituit în natură, iar în subsidiar obligarea Comisiei Locale Merei ca în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti să emită dispoziţie de despăgubire şi să trimită la Instituţia Prefectului Buzău dosarul administrativ complet aferent terenului proprietatea reclamantei în suprafaţă de 21,65 ha situat în comuna Merei, jud. Buzău ce nu mai poate fi restituit în natură, sub sancţiunea de daune moratorii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

S-a mai solicitat obligarea Instituţiei Prefectului Buzău ca în termen 15 zile de la primirea dosarului administrativ aferent terenului proprietatea reclamantei în suprafaţă de 21,65 ha situat în comuna Merei, jud. Buzău să trimită dosarul la ANRP şi CNCI sub sancţiunea daunelor moratorii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere

De asemenea, obligarea CNCI ca în termen de 15 zile de la primirea dosarului să emită decizia de compensare prin puncte precum şi un singur titlu de plată pentru întreaga valoare a imobilului-teren sub sancţiunea de daune moratorii de 0,1% din valoarea imobilului pentru fiecare zi de întârziere.

Totodată, s-a solicitat să fie obligat Ministerul Finanţelor Publice la plata titlului de plată emis pentru întreaga valoare a imobilului-teren în termen de 15 zile sub sancţiunea de daune moratorii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1510/21.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNCI, Instituţiei Prefectului Buzău şi Primăriei comunei Merei; a respins excepţia tardivităţii, a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Instituţia Prefectului Buzău, Comuna Merei prin Primar, ca fiind prematur introdusă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 637A din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

A admis apelul formulat de apelanta reclamantă A., a anulat sentinţa apelată şi a acorat termen la data de 12.10.2020, ora 10:00, pentru evocarea fondului.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 637A din 29 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a formulat recurs reclamanta A..

Prin motivele de recurs aceasta susţine că în mod nelegal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Se învederează că instanţa a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru lipsa de legătură între textul de lege criticat [art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013] şi soluţionarea apelului formulat de reclamantă, recurenta susţinând că la adoptarea acestei soluţii instanţa a ignorat obiectul cererii de chemare în judecată.

Menţionează că temeiul de drept la care s-a raportat a fost art. 20 alin. (2) din Constituţia României, art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea sunt interpretate în cadrul hotărârii pilot B. şi alţii contra României, dar şi în celelalte hotărâri menţionate de aceasta, precum şi toate dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii.

Se susţine că art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 are incidenţă în cauză atât în ceea ce priveşte soluţionarea capătului principal, cât şi a capetelor subsidiare a cererii de chemare în judecată, deoarece prin prezentul litigiu se urmăreşte obligarea pârâţilor la (i) plata sumei de 294.440 Euro reprezentând contravaloarea imobilului în suprafaţa de 21,65 ha situat în comuna Merei, judeţul Buzău sau (ii) la emiterea unui singur titlu de plată pentru întreaga valoare a imobilului-teren.

În aceste condiţii recurenta consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură directă cu însăşi soluţionarea cauzei, nu cu executarea hotărârii, astfel cum învederează că s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Pentru evaluarea criticilor dezvoltate cu titlu de motive de recurs, în ceea ce priveşte încadrarea acestor critici în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se impune a fi precizat că, date fiind efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2017, publicată în M. Of. din 20 iulie 2017, relevant este paragraful 21 din menţionata decizie, potrivit căruia:

"21. Din cele de mai sus rezultă că, în accepţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile C. proc. civ. sau penală, după caz. Aşadar, Curtea reţine că este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. sau penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul C. proc. pen.. Mai mult, Curtea reţine că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie procedura civilă sau penală în care intervine."

Având în vedere cele anterior citate, rezultă că în prezentul recurs este necesar a se realiza un control de legalitate şi temeinicie a dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Costituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, independent de încadrarea sau neîncadrarea acestor criticilor concepute de recurentă în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează cazurile de casare specifice recursului în materie civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului denunţat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

"În baza cererii deţinătorului de puncte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare".

Recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 prin raportare la prevederile art. art. 44 alin. (2) teza I, art. 20 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată ar avea-o în prezenta cauză, din analiza articolului a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi a obiectului cauzei, se constată că sunt fondate criticile recurentei, existând legătură între soluţia ce ar fi putut fi dată cererii formulate de reclamantă şi norma juridică a cărei neconstituţionalitate a fost invocată. Astfel, prin cererea formulată se tinde la obligarea pârâţilor la plata contravalorii imobilului în suprafaţa de 21,65 ha situat în comuna Merei, judeţul Buzău sau la emiterea unui singur titlu de plată pentru întreaga valoare a imobilului-teren. Prin urmare, finalitatea urmărită prin susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 (care impun emiterea, pe parcursul a 5 ani consecutivi, a unor titluri de plată, în tranşe anuale egale) o reprezintă stabilirea ineficacităţii unei prevederi legale care ar putea constitui un obstacol în soluţionarea favorabilă a cererii formulate de recurentă, în condiţiile în care aceasta solicită obligarea pârâţilor la plata în mod direct a sumei reprezentând contravaloarea imobilului sau la emiterea unui singur titlu de plată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa că în cauză este îndeplinită cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, anume aceea ca dispoziţia legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât şi recursul de faţă va fi admis, va fi casată, în parte, decizia referitor la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Opinia instanţei, exprimată conform cerinţei prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, este în sensul că dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, luând în considerare aspectul că eşalonarea plăţii reparaţiilor stabilite prin legi speciale are ca justificare împrejurările ce au determinat soluţia legală, anume numărul foarte mare de cereri formulate în temeiul legilor de reparaţie adoptate şi presiunea semnificativă asupra bugetului public ce se produce inerent prin asumarea obligaţiei de a fi acordate asemenea despăgubiri pentru bunuri preluate în perioada regimului comunist. Astfel, asemenea măsuri de eşalonare nu aduc atingere, în substanţa sa, unui drept de proprietate garantat prin Constituţie [art. 44 alin. (2) teza I], prevalenţei pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului [art. 20 alin. (2) din Constituţie] ori dispoziţiilor cu privire la soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului [art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 637A din 29 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează, în parte, decizia referitor la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.