Cassation annulled for lack of legal grounds: factual re-valuation of donor's ingratitude barred under Article 488 CPC

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. x/23.04.2008 de NP C., pentru ingratitudine, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2229 din 29 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1623A din 04.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A..

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat următoarele aspecte:

Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, corespunzător cu probele administrate, nu dovedeşte niciun caz de ingratitudine, fără, însă, a proceda la o analiză în profunzime a solicitărilor reclamantei.

Recurenta a prezentat consideraţii teoretice în ce priveşte revocarea donaţiei pentru ingratitudine sub aspectul cazurilor în care această sancţiune devine operantă, arătând, referitor la ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 1023 lit. c) C. civ. - revocarea donaţiei pentru refuz de alimente, că în doctrină refuzul de a procura alimente nu este sancţionat cu revocarea donaţiei dacă donatorul avea rude sau alte persoane obligate la a-i acorda întreţinere. Or, în speţă, donatorul nu are alte rude care să o poată sprijini şi să-i acorde întreţinere, cu atât mai mult cu cât motivul real pentru care s-a făcut donaţia a fost solicitarea de ajutor donatarului în caz de nevoie.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv martora propusă de intimată, a confirmat faptul că pârâta nu s-a interesat de starea reclamantei.

Din conţinutul declaraţiilor de martori propuşi, din întâmpinarea depusă de intimată, însoţită de chitanţe, a rezultat că după plecarea în Spania, donatarul a trimis bani reclamantei, însă numai pentru a-i fi achitate contribuţiile la casa de asigurări sociale şi pentru impozite. După o perioadă, intimata a încetat să mai trimită bani reclamantei şi a început să o ameninţe cu evacuarea din casă, exprimându-şi dorinţa pentru decesul acesteia, pentru a prelua întreaga proprietate.

A mai afirmat recurenta că, potrivit istoricului medical, suferă de mai multe boli grave, care îi pun viaţa în pericol. Donatarul a uitat că are o datorie de recunoştinţă legală faţă de donator, care în mod gratuit i-a transferat dreptul de proprietate asupra unor bunuri, îndatorire care se transformă într-o obligaţie concretă de a-i acorda sprijin material în stare de nevoie. Refuzul nejustificat de a-şi îndeplini obligaţia legală, de a acorda sprijin material, dă dreptul donatorului să ceară revocarea contractului de donaţie pentru ingratitudine în temeiul art. 1020 raportat la art. 1023 lit. c) din C. civ.

A amintit recurenta despre incidentul petrecut în cursul lunii ianuarie 2019, când a leşinat în casă şi a fost găsită după două zile, având nevoie de îngrijiri medicale. Prin urmare, istoricul medical nu îi permite să stea nesupravegheată, iar actul de donaţie a fost încheiat tocmai pentru a beneficia de un ajutor din partea intimatei.

Pentru toate motivele expuse, a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În drept a apreciat că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea din 14 mai 2020 a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public formulată de recurentă şi a redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la suma de 3.136,51 RON, la suma de 100 RON. La 5 noiembrie 2020 a fost înregistrată la dosar chitanţa privind plata taxei de timbru, constatându-se că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a căii de atac.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

Aceeaşi parte, prin punctul de vedere la raport, a îmbrăţişat concluziile magistratului asistent raportor în sensul că recursul este susceptibil de nulitate întrucât criticile nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. În plus a mai solicitat anularea recursului, ca netimbrat, în măsura în care recurenta nu face dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., reţinută şi prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte constată că recurenta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă din întreaga argumentaţie a căii de atac nu se pot desprinde critici care să se poată circumscrie acestor ipoteze de casare. Astfel, nu se regăsesc aspecte care să releve o lipsă de motivare a hotărârii, prin nesoluţionarea unor motive de apel ori o motivare insuficientă a acestora şi nici greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel în ce priveşte aprecierea asupra neîndeplinirii celor două ipoteze de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, injurii grave la adresa donatorului şi refuzul de a-i procura alimente.

Deşi s-a reproşat Curţii de Apel că nu ar fi procedat la o analiză a solicitărilor reclamantei în cadrul apelului soluţionat, toate susţinerile relativ la acest aspect conturează, de fapt, o necercetare a fondului cauzei şi implică o reevaluare a situaţiei de fapt în raport de probatoriul administrat în speţă. Or, prezenta instanţă nu poate examina împrejurările considerate de recurentă apte să îmbrace forma ingratitudinii pentru injurii grave împotriva donatorului şi a refuzului de a-i acorda alimente, respectiv neînţelegerile dintre cele două părţi ale contractului manifestate prin ameninţări cu evacuarea donatorului din casă pentru a-i fi preluată proprietatea şi lipsa de ajutor din partea intimatei în condiţiile existenţei unui istoric medical bogat al recurentei, întrucât ele tind la devoluarea fondului cauzei, reprezentând, aşadar, aspecte de temeinicie a hotărârii, necenzurabile în recurs, unde se poate cere casarea hotărârii strict pentru motive de nelegalitate.

Recurenta face referire şi la probatoriul valorificat în dosar, anume: declaraţia martorei propusă de intimată din care ar rezulta că recurenta reclamantă este neglijată de aceasta; declaraţiile de martori audiaţi în fond şi chitanţele care ar proba că sumele de bani trimise de intimată din Spania au acoperit contribuţiile la casa de asigurări sociale şi impozitele şi nu au vizat eventualele nevoi ale reclamantei.

Instanţa de recurs nu poate aprecia asupra acestor probe, deoarece analiza lor presupune cercetarea elementelor de fapt ale cauzei, deci a temeiniciei deciziei atacate, acest lucru fiind incompatibil cu calea de atac a recursului în cadrul căreia se verifică exclusiv chestiuni ce vizează corecta interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Nici aspectele privind conţinutul procurii încheiate între intimată şi numitul D., pentru semnarea contractului autentificat sub nr. x/23.04.2008, nu pot fi cenzurate, întrucât nu vin să combată argumentele instanţei de apel reţinute prin decizia atacată, ci reprezintă o copiere a afirmaţiilor din apel, de la fila x.

De fapt, toate criticile din recurs sunt preluate în mare parte din motivele de apel, recurenta nespecificând, în mod concret, care sunt pretinsele greşeli proprii instanţei de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerinţă care nu este îndeplinită în cazul de faţă raportat la considerentele arătate.

Aşa fiind, cum susţinerile recurentei nu se circumscriu motivelor de nelegalitate invocate, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi cum, în speţă, nu pot fi reţinute în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. În raport de soluţia pronunţată, se apreciază că solicitarea recurentei, de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului, nu poate fi soluţionată în mod favorabil urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1623A din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2020.