Extinction of appeal after ex officio suspension for preliminary reference: ex officio resumption bars perimare under Art. 416(3) CPC

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii şi soluţiile pronunţate de instanţe în fazele procesuale anterioare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, la 03.05.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Dragomireşti, prin Primar, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de executare încheiat în data de 23.09.1990, prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului casă de locuit, aparţinând reclamantei.

Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 459 din 6 februarie 2017, a respins acţiunea în constatare formulată de reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 100 din 7 februarie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de executare încheiat în data de 23.08.1990. A obligat intimata pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 2446 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru fond şi apel şi onorariu apărător.

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar.

2. Hotărârea de perimare

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, instanţa învestită cu soluţionarea recursului, a suspendat judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării din dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 28 iunie 2019 a fost înregistrată la dosar din partea pârâtei o cerere de reluarea judecăţii, prin care a învederat că motivul de suspendare nu mai subzistă.

Prin decizia nr. 587 din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată în cauză şi a obligat recurenta să plătească intimatei suma de 1500 RON cheltuieli de judecată reduse în condiţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva hotărârii de perimare a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar.

În dezvoltarea criticilor, recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa a constatat perimată cererea de recurs cu care a fost învestită şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 01.11.2018, curtea de apel a dispus, din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea cauzei până la soluţionarea sesizării din dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la termenul din 14.01.2019, a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2016, cu privire la următoarea chestiune de drept: "Recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite anterior publicării deciziei, recursuri nesoluţionate până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, devin admisibile sau îşi menţin caracterul inadmisibil rezultat din interpretarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României cât priveşte producerea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018 ?"

Având în vedere temeiul de drept ce a stat la baza suspendării prezentei pricini, respectiv art. 520 alin. (4) C. proc. civ., precum şi prevederile art. 415 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora "judecata cauzei suspendate se reia din oficiu în cazurile prevăzute de art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie’’, soluţia oferită de curtea de apel, de a constata perimată judecata cauzei, este una greşită.

A mai arătat recurenta că, la 27 iulie 2019, a solicitat prin cerere scrisă reluarea judecăţii prevalându-se de art. 415 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., text prin intermediul căruia legiuitorul plasează în sarcina instanţei obligaţia de a solicita, din oficiu, reluarea judecăţii.

Or, tocmai actul a fost iniţiat în contextul atitudinii pasive a instanţei de recurs, care în ciuda împlinirii termenului de 6 luni de la data pronunţării sesizării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu a procedat la reluarea judecăţii în cauza de faţă.

Altfel spus, din moment ce suspendarea a survenit în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., şi nu ca urmare a conduitei procesuale a recurentei, practic, în interiorul termenului de 6 luni, orice solicitare în vederea reluării judecăţii ar fi fost lipsită de temei legal.

Faţă de toate argumentele prezentate, recurenta a considerat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare şi soluţionarea pe fond a căii de atac.

4. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 13 mai 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate şi că acesta este promovat în termen.

Completul de filtru C4, la 14 mai 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor din cauză.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, probate cu chitanţa nr. x din 24.06.2020, aflată la dosarul de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar, este fondat şi urmează a fi admis în limita considerentelor ce urmează să fie expuse:

În speţă, recurenta susţine nelegalitatea deciziei de perimare raportându-se la faptul că, faţă de temeiul care a condus la suspendarea prezentei pricini în recurs, anume dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecata trebuia reluată din oficiu conform art. 415 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, situaţie ce exclude curgerea termenului de perimare.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea din 1 noiembrie 2018, a suspendat judecata recursului declarat de recurenta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 100 din 7 februarie 2018 a Tribunalului Dâmboviţa, până la soluţionarea chestiunii prealabile ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, fundamentul fiind reprezentat de prevederile art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Hotărârea prealabilă a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi face obiectul deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 27 februarie 2019. Potrivit acestei decizii, au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite anterior publicării deciziei, recursuri nesoluţionate până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018 (1 octombrie 2018), devin admisibile sau îşi menţin caracterul inadmisibil rezultat din interpretarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României cât priveşte producerea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018?".

Conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ.: "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Spre deosebire de suspendarea dispusă în temeiul art. 520 alin. (2) C. proc. civ. de către instanţa care sesizează Înalta Curte cu solicitarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile, care este o suspendare legală de drept, obligatorie, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzelor similare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, prevăzută de art. 520 alin. (4) reprezintă o suspendare facultativă, în sensul celor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 3 din codul menţionat. Ca atare, în acest ultim caz, instanţa de judecată are doar posibilitatea, iar nu obligaţia de a suspenda judecata, măsura putând fi dispusă din oficiu sau la solicitarea părţilor, dacă se apreciază că aceasta este utilă, oportună ori chiar indispensabilă pentru soluţionarea pricinii.

Art. 520 alin. (4) C. proc. civ. nu prevede momentul până la care durează suspendarea, însă, având în vedere dispoziţiile generale referitoare la incidentul procedural al suspendării judecăţii, rezultă că suspendarea durează până la repunerea cauzei pe rol în condiţiile art. 415 C. proc. civ.

Din cercetarea ipotezelor descrise de această normă prin care se prevăd modalităţile de reluare a judecării procesului, astfel cum este reglementată la data iniţierii procesului, 3 mai 2016, spre deosebire de modificarea survenită prin Legea nr. 310/2018, la art. I pct. 39 (intrată în vigoare la 21 decembrie 2018 şi care nu este aplicabilă prezentului litigiu în temeiul art. 24 din C. proc. civ.) potrivit căreia "Judecata cauzei se reia din oficiu în cazurile prevăzute de art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", se constată că nu este reglementată o ipoteză distinctă cu privire la situaţia suspendării dispuse în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., precum în cazul hotărârii prealabile solicitate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene - art. 415 pct. 3. Aşa fiind, în această situaţie, pentru identificarea unei norme aplicabile, trebuie a se recurge la aplicarea prin analogie a textului anterior menţionat, soluţie permisă de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora pricina se soluţionează în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare.

Situaţia asemănătoare reglementată expres de C. proc. civ. este cea de la art. 415 pct. 3, invocată, de altfel, şi de recurentă în cadrul motivelor de recurs ca fundament al repunerii pe rol a cauzei. Acest text de lege stipulează că "Judecata cauzei suspendate se reia: 3. În cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene."

Art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este în sensul că: "Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 7. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană."

Se constată, potrivit art. 415 pct. 3 C. proc. civ., că judecata cauzei se reia după pronunţarea hotărârii preliminare de către CJUE, iar în cazul ce interesează în speţă, prin analogie, se poate stabili că reluarea judecăţii are loc după pronunţarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Textul invocat nu precizează însă dacă judecata se reia din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi.

Mai mult decât atât, judecata se poate relua după pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în cazul suspendării dispuse în temeiul art. 520 alin. (2) C. proc. civ., întrucât de la data pronunţării dezlegarea de drept devine obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, astfel cum prevede art. 521 alin. (3) din acelaşi cod, în timp ce pentru celelalte instanţe (indiferent dacă au dispus sau nu suspendarea facultativă prevăzută de art. 520 alin. (4) dezlegarea dată chestiunii de drept devine obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Cu privire la această chestiune de drept - "interpretarea dispoziţiilor art. 520 alin. (4) prin raportare la art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă redeschiderea judecăţii cauzei, după pronunţarea hotărârii prealabile, este un act de procedură ce trebuie efectuat din oficiu", a existat o altă sesizare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 52 din 3.07.2017, publicată în M. Of. nr. 764 din 26.09.2017, pentru motivul neîndeplinirii nivelului de dificultate a chestiunii de drept, de natură a reclama intervenţia instanţei supreme pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Cu toate acestea, în considerentele acestei decizii (paragraful 25), s-a arătat: "Ceea ce se impune este doar realizarea unui simplu raţionament judiciar, prin citirea textului a cărui interpretare formează obiectul sesizării în corelare cu textul-cadru din materia reluării judecării procesului, respectiv art. 415 din C. proc. civ., şi cu înţelegerea faptului că procedura hotărârii prealabile a fost creată pentru a-i facilita judecătorului, iar nu părţilor interpretarea unui text de lege."

La această decizie şi cele reţinute în considerentele sale a făcut trimitere şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 672 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 21 martie 2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ.

Instanţa de contencios constitutional a reţinut că "reluarea judecării procesului în contextul art. 415 din C. proc. civ. se dispune la cererea părţilor numai în cazurile menţionate în cuprinsul acestui articol. Legiuitorul a prevăzut, la pct. 4 al art. 415 din C. proc. civ. doar că reluarea judecării procesului se face şi prin alte modalităţi prevăzute de lege."

În consecinţă, raportat la situaţia particulară din prezentul litigiu, în care judecata recursului a fost suspendată până la pronunţarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte apreciază că, în condiţiile în care mecanismul întrebării prealabile este de natură a fi util, în primul rând, instanţei în interpretarea unui text de lege sau pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, rezultă că, după suspendarea facultativă dispusă în atare circumstanţe, cauza trebuie repusă pe rol din oficiu după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei date pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, acest moment echivalând cu încetarea cauzei de suspendare.

Totodată, obligaţia instanţei de a dispune repunerea cauzei pe rol din oficiu nu înlătură dreptul oricăreia dintre părţi de a solicita redeschiderea procesului prin formularea unei cereri de reluare a judecăţii, astfel cum a procedat şi recurenta prin înscrisul transmis instanţei prin fax la 27 iunie 2018 .

În concluzie, ori de câte ori un act de procedură trebuie efectuat din oficiu, părţilor nu li se poate reţine vreo culpă pentru rămânerea dosarului în nelucrare, astfel încât, constatându-se îndeplinită această condiţie împreună cu aceea a trecerii unui termen de 6 luni de la rămânerea cauzei în nelucrare, să fie posibilă aplicarea sancţiunii procedurale a perimării cererii. În acest sens devin operante dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive ce nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În acord cu aceste clarificări, Înalta Curte notează că instanţa de recurs era ţinută a constata că motivul suspendării dispuse în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. a încetat la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicare ce a operat la 27 februarie 2019, sancţiunea perimării neputând fi aplicată deoarece se opun prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. şi împrejurarea că repunerea cauzei pe rol trebuia realizată din oficiu, cu atât mai mult cu cât măsura suspendării a fost inţiată din oficiu. De menţionat este faptul că s-a cerut reluarea judecăţii şi de către recurentă în interiorul termenului de 6 luni de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, respectiv la 27.06.2019.

Concluzia, în urma analizării criticilor din prezentul recurs, este că în mod greşit curtea de apel a perimat cererea de recurs formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar, reţinând, în primul rând, că sesizarea prealabilă a fost soluţionată la 14.01.2018, în loc de 14.01.2019, chestiune relevantă în aprecierea curgerii termenului de perimare, iar, în al doilea rând, că recurentei îi incumba obligaţia de a cere repunerea pe rol a litigiului.

Aşadar, sunt fondate criticile relevate şi sunt întrunite cerinţele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care conduc la soluţia de admitere a recursului în temeiul art. 497 raportat la art. 496 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei aceleiaşi curţi de apel, pentru continuarea judecăţii recursului având în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de intimata A. în prezenta cale de atac, Înalta Curte consideră că la acest moment procesual nu poate dispune asupra acestora, deoarece litigiul nu a fost soluţionat pe fond şi nu a fost stabilită partea câştigătoare, pentru a se putea aprecia asupra culpei procesuale. Astfel, posibilitatea de acordare a acestor cheltuieli va fi analizată de curtea de apel în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei, în soluţionarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Dragomireşti, prin Primar, împotriva deciziei nr. 587 din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2020.