Action for restitution of expropriated land: appeal against peremption for procedural inactivity dismissed.

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2015 reclamanţii A., B., C., D. şi E. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Eforie, contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului nr. 581/3.12.2014, solicitând admiterea notificării nr. x/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 300 mp situat în Eforie Sud, parcela nr. 4545, iar în măsura în care restituirea nu mai este posibilă, aplicarea dispoziţiilor referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent.

În urma depunerii situaţiei juridice de către pârât, s-a constat că terenul notificat este situat în incinta Complexului Flamingo şi nu aparţine domeniului public sau privat al Oraşului Eforie, fiind înscris la matricola curentă nr. 433 ca proprietatea Ministerului Justiţiei.

Ca urmare a acestor relaţii comunicate de către pârât, la termenul din data de 16.02.2016 reclamanţii au formulat precizări la acţiune, arătând că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Justiţiei, ca proprietar al imobilului revendicat.

Prin încheierea din data de 16.02.2016, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Oraşului Eforie în capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri, având în vedere faptul că terenul notificat nu se află în patrimoniul public sau privat al acestei autorităţi administrativ-teritoriale.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 558/15.03.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Eforie şi a fost anulată dispoziţia nr. x/03.12.2014 emisă de Primarul Oraşului Eforie. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să înainteze propunerea de acordare de măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte, prevăzute în Cap. III din Legea nr. 165/2013 către reclamanţi, pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 300 mp, parcela nr. 454, situat în oraşul Eforie, localitatea Eforie Sud. Cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului Primarul Oraşului Eforie la restituirea în natură a imobilului sau la acordarea de despăgubiri a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Constanţa au formulat apel pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Ministerul Justiţiei.

Prin decizia civilă nr. 95/05.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, au fost admise cele două apeluri, fiind anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

Pricina trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2015*.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21.02.2017, pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de introducere în cauză, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a Complexului Flamingo, entitate care deţine în administrare Complexul Flamingo, în incinta căruia se află terenul obiect al notificării.

La termenul din 22.02.2017, instanţa a încuviinţat cererea formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Complexului Flamingo, titular al dreptului de administrare asupra complexului hotelier în incita căruia se află terenul notificat.

Prin sentinţa civilă nr. 793 din 19 aprilie 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Oraşului Eforie şi Ministerul Justiţiei, în capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri. A fost admisă în parte cererea modificată de reclamanţii A., B., C., D. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Eforie, Ministerul Justiţiei şi Complexul Flamingo. A fost anulată dispoziţia nr. x/03.12.2014, emisă de pârâtul Primarul Oraşului Eforie. A fost obligat pârâtul Complexul Flamingo să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte către reclamanţi, potrivit Capitolului III din Legea nr. 165/2013, pentru terenul în suprafaţă de 300 mp, reprezentând parcela x, situată în oraşul Eforie, localitatea Eforie Sud. A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Primarul Oraşului Eforie şi Ministerul Justiţiei la restituirea în natură a terenului sau la acordarea de despăgubiri, ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Centrul de Pregătire, Odihnă şi Recuperare Complex Flamingo Eforie Sud.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 162/C/25.10.2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare, fixând termen la 6.12.2017.

La acest termen de judecată, instanţa a pus în vedere reclamanţilor, prin intermediul avocatului lor, să depună la dosar o copie a contestaţiei şi a înscrisurilor doveditoare, pentru a fi comunicate Centrului de Pregătire, Odihnă şi Recuperare Complex Flamingo Eforie Sud.

Cum reclamanţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie, prin încheierea din 17.01.2018, instanţa a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., actul fiind comunicat părţilor la data de 29.01.2018.

Împotriva acestei încheieri de suspendare nu s-a formulat recurs, iar după data de 17.01.2018 şi până la sesizarea de perimare, niciuna dintre părţi nu a formulat vreo cerere de reluare a judecăţii cauzei.

Prin decizia civilă nr. 55/C din 15 mai 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a constatat perimată acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva hotărârii de perimare au formulat recurs reclamanta D. şi pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă a arătat următoarele:

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 17.01.2018 s-a dispus suspendarea judecăţii pricinii pentru neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiilor stabilite prin încheierea din 07.12.2017, respectiv aceea de a depune la dosar copia acţiunii şi a înscrisurilor doveditoare (depuse în faţa primei instanţe) în vederea comunicării către pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Curtea de apel a admis în mod nelegal sesizarea de perimare, apreciind că lăsarea în nelucrare a cauzei timp de 6 luni este imputabilă reclamanţilor şi, astfel, a constatat perimată acţiunea.

Hotărârea de perimare a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, motivul de casare operant fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta solicită a se avea în vedere că, în privinţa acţiunii reclamanţilor, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile formulate de Ministerul Justiţiei şi Primarul Oraşului Eforie, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

În al doilea ciclu procesual, aceeaşi instanţă a admis la 25.10.2017 apelul declarat de Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare, dispunând citarea părţilor. La termenul de judecată din 06.12.2017 cauza s-a amânat pentru a se comunica pârâtului Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud copia acţiunii şi înscrisurile doveditoare.

Reclamanţii au fost reprezentaţi în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual de către avocat, domiciliul procesual fiind ales la sediul acestuia.

Consideră recurenta că, în lipsa unei împuterniciri avocaţiale, depuse pentru fiecare fază procesuală, actele de procedură (citaţii, comunicări) nu puteau fi efectuate faţă de reclamanţi în mod valabil decât la adresele de domiciliu şi nu la sediul avocatului care i-a reprezentat în faţa instanţei de fond, în dosarul nr. x/2015.

Având în vedere că reclamanţii nu au fost citaţi la adresele de domiciliu pentru niciuna din fazele procesuale următoare, aceştia nu au avut cunoştinţă de termenele de judecată, soluţiile instanţelor şi obligaţiile stabilite în sarcina acestora.

În continuare, se susţine incidenţa dispoziţiilor art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ. în conformitate cu care nu constituie cauze de perimare împrejurarea când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

La termenul din 17.01.2018, instanţa a suspendat judecata pentru neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei de a depune copia acţiunii şi înscrisurile doveditoare pentru a fi comunicate pârâtului Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Consideră recurenta că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 149 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa putea îndeplini din oficiu obligaţia stabilită în sarcina reclamanţilor.

Pentru toate motivele prezentate, apreciază că recursul este întemeiat şi se impune a fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud a depus la dosar cerere de renunţare la judecata recursului, care a fost comunicată tuturor părţilor litigante pentru a-şi exprima poziţia procesuală.

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin raport constatându-se că recurenţii au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate şi că acestea au fost promovate în termen.

Completul de filtru C4, la 25 februarie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor din cauză.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia de nulitate a recursului reclamantei, întrucât decizia recurată nu cuprinde critici de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., toate susţinerile vizând măsura de suspendare a cauzei. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Acelaşi intimat, prin punctul de vedere la raport, a reiterat solicitarea de renunţare la judecata recursului şi excepţia de nulitate din perspectiva absenţei criticilor aduse hotărârii atacate.

Prin încheierea din 9 iulie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei atacate, instanţa considerând că aspectele evocate în memoriul de recurs se pot subsuma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece pun în discuţie aplicarea greşită a normelor care guvernează perimarea. Astfel, a respins excepţia de nulitate invocată de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Tot în cadrul respectivei încheieri s-a luat act de cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

a. Cu privire la recursul reclamantei

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta D. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

O primă critică are în vedere încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor referitoare la citare şi comunicarea actelor de procedură în contextul în care se pretinde că reclamanţii nu au fost încunoştiinţaţi despre obligaţia de a depune o copie a contestaţiei şi a actelor doveditoare, pentru a putea fi comunicate pârâtului Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud, ei fiind citaţi la sediul avocatului care i-a reprezentat în primul ciclu procesual, deşi nu a existat o împuternicire avocaţială din partea acestuia pentru faza de rejudecare, în dosarul nr. x/2015. Astfel, în lipsa unei citări în conformitate cu dispoziţiile legale, reclamanţii nu au cunoscut obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina lor.

Înalta Curte constată că atare susţineri nu sunt susceptibile de cenzură, întrucât nu vizează soluţia de perimare a acţiunii dată prin decizia atacată, ci nelegalitatea măsurii de suspendare, dispusă prin încheierea din 17.01.2018, prin prisma neîndeplinirii obligaţiilor impuse reclamanţilor. Argumentele prezentate ar fi putut fi valorificate numai în cadrul unui recurs îndreptat împotriva actului de suspendare şi nu în prezenta calea de atac care are ca obiect hotărârea de perimare.

A doua critică se grefează pe ideea că actul de procedură ar fi putut fi îndeplinit de instanţă din oficiu, şi, astfel, perimarea nu a devenit operantă, potrivit reglementării cuprinse în art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 149 alin. (3) din acelaşi cod "Dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie." Se mai afirmă şi că, în lipsa unei comunicări valabile la adresele de domiciliu ale reclamanţilor, aceştia nu au avut cunoştinţă de termenele de judecată, de soluţiile instanţelor, inclusiv de încheierea de suspendare a judecării cauzei şi, astfel, perimarea cauzei nu putea fi constatată.

Instanţa reţine că în cazul suspendării judecăţii apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data pronunţării încheierii de suspendare, respectiv de la data la care părţile nu au mai stăruit în continuarea judecăţii. Acest raţionament are la bază dispoziţiile art. 414 C. proc. civ. care instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanţa ierarhic superioară. Astfel, în speţă, reclamanţii aveau la dispoziţie o perioadă de 6 luni, până se împlinea termenul de perimare, să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, în care ar fi putut opune apărări legate de citarea şi comunicarea actelor de procedură în privinţa cerinţelor impuse de instanţă. Pe de altă parte, împrejurarea că încheierea de suspendare a judecăţii nu a fost comunicată reclamanţilor nu este de natură să justifice dezinteresul acestora în continuarea judecăţii, astfel încât să se susţină că termenul de perimare nu a început să curgă.

În concluzie, comunicarea încheierii de suspendare din 17.01.2018 nu are relevanţă pentru curgerea termenului de perimare şi nu reprezintă un act de procedură care trebuia întocmit în cauză din oficiu, recurenta neputându-se prevala de aceste pretinse neregularităţi procedurale pentru a justifica neîmplinirea termenului de perimare.

Referitor la vicierea procedurii de citare în recurs, se constată că recurenta reclamantă a fost reprezentată pentru soluţionarea cererii de perimare de apărător ales, conform împuternicirii aflate la dosar Curtea de Apel Constanţa. De asemenea, avocatul a asigurat reprezentarea părţii la termenele de judecată din 27 februarie 2019 şi 15 mai 2019, când a pus concluzii asupra excepţiei de perimare. Având în vedere aceste aspecte, nu i se poate imputa instanţei de recurs o încălcare a regulilor de procedură în soluţionarea căii de atac, care să contureze incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, reţinând că, de la data încheierii de suspendare şi până la data sesizării din oficiu privind perimarea, pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, curtea de apel în mod corect a perimat acţiunea reclamanţilor, astfel că, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul exercitat de reclamanta D., ca nefondat.

b. Cu privire la recursul iniţiat de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie Sud

În legătură cu cererea de renunţare la judecata recursului formulată de această parte şi înregistrată la dosar la 18 octombrie 2019, instanţa reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Astfel, renunţarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procesual de dispoziţie permis părţilor în procesul civil, inclusiv după înaintarea dosarului la instanţa competentă. În acest caz se aplică prevederile art. 406 C. proc. civ., care stipulează: "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă.’’

Văzând manifestarea de voinţă a recurentului pârât, în raport de aceste prevederi, precum şi faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în legătură cu formularea căii de atac, Înalta Curte urmează a lua act de cererea de renunţare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 55/C din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2020.