Ownership of commercial modules and superficies right via public auction adjudication: lower court decision quashed and remanded for re-judgment

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate că este proprietarul imobilelor construcţii compuse din 4 module de spaţii comerciale în baza actului de adjudecare din 4 martie 2008, fiind notată această adjudecare şi în cartea funciară, construcţii edificate pe terenul proprietatea pârâtei;

- să se constate că pârâta a transmis un drept de superficie pentru terenul aferent construcţiilor;

- să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor cu titlul de construire şi a dreptului de superficie asupra terenului.

2. Sentinţa tribunalului

Prin sentinţa civilă nr. 38/S din 18 februarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Municipiul Braşov.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 1034/Ap din 7 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a fost respins apelul principal declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi apelul incident declarant de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 38/S din 18 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin memoriul de recurs, reclamanta A. S.R.L. a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit argumentele reclamatei, chestiune menţinută în apel, cu referire la emiterea autorizaţiei de construcţie, care confirmă acordul pârâtului privind caracterul definitiv al edificatelor corelativ cu recunoaşterea dreptului de folosinţă.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel de către reclamantă vizează, în esenţă, faptul că dreptul de proprietate al reclamantei nu rezultă din autorizaţie, cum greşit s-a reţinut, ci din conţinutul actului de adjudecare din 4 martie 2008, care constituie titlul ei de proprietate asupra construcţiilor, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, că din această perspectivă, constatarea instanţei, potrivit căreia prin acel act reclamanta ar fi dobândit doar un drept de folosinţă nu are nici un suport legal.

Se mai arată că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unei chestiuni de drept cu analiza căreia nu fusese învestită, respectiv faptul că nici societatea B. S.R.L., de la care reclamanta a adjudecat construcţiile, nu ar fi fost în măsură să transmită un drept de proprietate pe care nu îl avea în patrimoniu, în condiţiile în care regimul juridic al actului de adjudecare nu a fost criticat nici prin întîmpinare şi nici ulterior, nefiind supus cenzurii.

În aceeaşi idee, reclamanta mai arată că asocierea dintre părţi nu a fost şi nu putea fi supusă prevederilor Codului comercial, ci dispoziţiilor Legii nr. 69/1991, contractul având un pronunţat caracter administrativ, că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 254 Codul comercial, potrivit cărora niciuna dintre părţile contractante nu este proprietara bunurilor aduse în asociere, iar apărările legate de natura juridică a asocierii nu au fost analizate de instanţa de apel.

Cu privire la dreptul de superficie, reclamanta a arătat că manifestările de voinţă ale pârâtului, ulterioare încheierii contractului de asociere, trebuie interpretate în sensul că proprietarul terenului şi-a exteriorizat acordul pentru constituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei, că, dreptul de superficie nu s-a născut direct în baza contractului de asociere, ci ulterior, în baza acordului tacit al pârâtului, sens în care se invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, cu atât mai mult cu cât, arată reclamanta, autorităţile au emis autorizaţia nr. 154 chiar pe numele ei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea recursului reclamantei, formulând la rândul său recurs incident împotriva deciziei civile nr. 1034/Ap din 7.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul civil nr. x/2017, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin MFP ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi fără calitate de reprezentant.

Pârâtul a arătat că, deşi proprietar tabular asupra imobilelor ce fac obiectul precizării de acţiune este Statul Român, acesta nu a dispus în niciun fel de aceste imobile şi nici nu a participat în niciun fel la încheierea contractului de asociere nr. x/15.09.1996, a Actului adiţional nr. x/2005 şi nici a Autorizaţiei de construire nr. x/15.08.1996.

În susţinerea recursului incident, pârâtul a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, motivat de faptul că terenurile ce fac obiectul litigiului aparţin domeniului privat al Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Braşov, potrivit art. 6 coroborat cu art. 36 din Legea nr. 18/1991, iar Statul Român nu exercită un drept de proprietate sau de posesie asupra imobilelor în cauză.

Deşi proprietar tabular al imobilelor terenuri ce fac obiectul dosarului este Statul Român, ca efect al exproprierii, proprietar în virtutea Legii nr. 213/1998 este Municipiul Braşov, ca unitate administrativ-teritorială, care nu a făcut demersuri de întabulare a dreptului său dobândit ex lege, dar a acţionat ca şi proprietar al acestuia.

Se susţine că legitimitatea procesuală pasivă a Statului Român nu îşi găseşte nicio justificare legală, în condiţiile în care imobilul în cauză nu face parte din proprietatea publică sau privată a acestuia, iar Statul Român nu exercită un drept de proprietate sau de posesie asupra imobilului în cauză, astfel încât o hotărâre pronunţată în contradictoriu cu acesta ar fi imposibil de executat, sens în care a fost invocată ca practică judiciară incidentă în litigiu pendinte decizia nr. 1382/Ap/19.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2009 (irevocabilă prin decizia nr. 393/23.02.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 28 mai 2020, instanţa a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., precum şi recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei nr. 1034 Ap din 7 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi a fixat termen pentru soluţionarea acestora la 15 octombrie 2020.

Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Municipiul Braşov a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), indicat, de ambii recurenţi ca temei de drept al recursului principal şi al recursului incident, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Din examinarea criticilor din cererea de recurs principal, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., s-a solicitat să se constate calitatea reclamantei de proprietar în temeiul actului de adjudecare din 4 martie 2008 asupra construcţiilor cu caracter definitiv (4 module de spaţii comerciale), edificate de autorii reclamantei pe terenul din Braşov, str. x aflate în proprietatea tabulară a Municipiului Braşov (CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 324 mp; CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 84 mp; CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 44 mp) şi a Statului Român (CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 220mp; CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 325 mp; CF x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 80 mp şi CF x Braşov, nr. cad. 128188, în suprafaţă de 129 mp), să se constate că pârâta a transmis un drept de superficie pentru terenul aferent construcţiilor; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor cu titlul de construire.

Criticile reclamantei vizează faptul că dreptul său de proprietate nu rezultă din autorizaţie, cum greşit a reţinut instanţa de apel, ci din conţinutul actului de adjudecare din 4 martie 2008, care constituie titlul său de proprietate asupra construcţiilor, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, şi că din această perspectivă, constatarea instanţei potrivit căreia prin acel act reclamanta ar fi dobândit doar un drept de folosinţă nu are nici un suport legal.

Din perspectiva acestor critici, Înalta Curte, în raport de limitele investirii instanţei prin acţiune, constată că analiza raporturilor juridice dintre părţi nu s-a raportat la actul de adjudecare din 4 martie 2008 invocat de reclamantă ca reprezentând titlul ei de proprietate asupra construcţiilor, deşi instanţa de apel reţine "că la 04.03.2008 reclamanta A. S.R.L. (fost C. SRL) adjudecă drepturile pe care B. S.R.L. Braşov (fosta D. SRL) le avea asupra construcţiilor edificate în baza contractului de asociere nr. x/15.05.1996", şi că "existenţa actului de adjudecare este atestată de notarea lui în CF".

Din actul de adjudecare şi procesul-verbal de adjudecare din 4 martie 2008 (filele x) rezultă că S.C. C. S.R.L. a fost desemnată adjudecatar al construcţiilor provizorii amplasate în Braşov str. x în număr de 5 înscrise în CF nr. x proprietatea S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte constată că, deşi prin cererea de apel reclamanta a arătat că dreptul de proprietate asupra construcţiilor a fost dobândit prin adjudecare la licitaţie publică conform actului de adjudecare din 04.03.2008 şi nu prin autorizaţia de construire din anul 2014, instanţa de apel a analizat raporturile juridice dintre părţi doar cu referire la autorizaţia de construire şi nu în raport de actul de adjudecare din 4 martie 2008 invocat de reclamantă ca reprezentând titlul său de proprietate asupra construcţiilor din litigiu.

Din această perspectivă, nefiind analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma titlului de proprietate invocat de reclamantă, respectiv actul de adjudecare din 4 martie 2008, Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a admite recursul reclamantei în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., a casa hotărârea instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Înalta Curte reţine că este nefondat din perspectiva următoarelor aspecte:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), invocat de pârât ca temei de drept al recursului incident, Înalta Curte constată că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce însă nu se verifică în cauză.

Or, instanţa de apel a analizat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a lipsei calităţii de reprezentant al Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, în raport de petitele acţiunii ce vizau şi constatarea unui drept de superficie asupra unor terenuri, care în CF sunt întabulate în favoarea Statului Român, reţinând în mod legal că opozabilitatea hotărârii vizează persoana înscrisă în CF.

Din perspectiva celor expuse, cum nici una din criticile pârâtului nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei nr. 1034 Ap din 7 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia judeţeană a Finanţelor publice Braşov împotriva deciziei nr. 1034 Ap din 7 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1034 Ap din 7 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.