Territorial jurisdiction for execution against foreign debtor: relevance of mandatary's seat versus creditor's domicile under Article 651(1) CPC

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 23.10.2020, BEJ Asociaţi "A.", prin executor judecătoresc B., a înaintat instanţei cererea formulată de creditorul C. şi înregistrată în cadrul dosarului de executare nr. 199/2020, solicitând încuviinţarea executării silite cu privire la debitoarea D., prin mandatar E. S.R.L., potrivit art. 665 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 815 din 28.10.2020, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum şi faptul că sediul debitoarei se află în Bucureşti, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa nr. 11073 din 18 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această sentintă, Judecătoria Sectorului 3 Buciureşti a reţinut că debitoarea D. este persoană juridică străină, al cărei sediu nu se află pe teritoriul României ci în Luxemburg, L-2350, 1B, F., motiv pentru care sunt incidente dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza II C. proc. civ. care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 23.10.2020, BEJ Asociaţi "A." prin executor judecătoresc B., a solicitat, la cererea creditorului C. împotriva debitoarei D., prin mandatar E. S.R.L., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 564 din 29.07.2020 a Tribunalului Galaţi.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Tecuci s-a raportat la sediul mandatarului E. S.R.L., respectiv localitatea Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 3 s-a raportat la sediul debitoarei D. care se află în Malta.

Din analiza actelor din dosar (cererea de încuviinţare a executării silite şi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 564/29.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018) Înalta Cute constată că debitoarea D. este persoană juridică străină cu sediul în Luxemburg şi cu domiciliul procesual ales la mandatar E., în mun. Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 165, Clădirea TN Office 2.

Este de reţinut că sub aspectul stabilii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite nu are relavanţă sediul procedural ales al mandatarului E. S.R.L., aflat în Bucureşti, indicat atât în cererea de executare silită, cât şi în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei D. împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Luxemburg, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditorului C., şi anume Judecătoria Tecuci, având în vedere că acesta este domiciliat în în localitatea Tecuci, judeţul Galaţi.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.