Cassation appeal inadmissible in land fund annulment action because appellate decision is final and not subject to further review

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 103/A din 5 martie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureş şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1238 din 5 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Mureş.

A respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, pârâţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureş şi A. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la 2 iunie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 iunie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş este definitivă, motiv pentru care nu poate fi atacată cu recurs, completul de filtru urmând a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac.

Raportul a fost comunicat părţilor la 29-30 iunie 2020.

La 14 iulie 2020 recurenta-pârâtă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureş a depus punct de vedere la raport, arătând că acţiunea în anularea titlului de proprietate nu este o cauză de fond funciar, recursul fiind admisibil în principiu.

La 14 iulie 2020 intimata-reclamantă a depus punct de vedere la raport, precizând că este de acord cu concluziile prezentate în raport, recursul fiind inadmisibil.

La 23 iulie 2020 recurentul-pârât A. a transmis prin fax punct de vedere la raport, arătând că niciuna dintre acţiunile ce fac parte din categoria proceselor funciare nu sunt date în competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ. În cazul unor astfel de litigii competenţa materială se determină în funcţie de valoarea obiectului cererii, astfel încât recursul este admisibil în principiu.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 5 noiembrie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În materia legii fondului funciar, hotărârile judecătoreşti în primă instanţă sunt supuse numai recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. .(1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară, hotărârea din primă instanţă este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Coroborând prevederile legale anterior menţionate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauze întemeiate în drept pe prevederile legii fondului funciar sunt definitive în apel, nefiind supuse căii de atac a recursului.

Reiese, astfel, că decizia civilă nr. 103/A din 5 martie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă este definitivă, considerent pentru care nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureş şi de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 103/A din 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.