Recurs appeal against final appellate decision dismissed as inadmissible for constituting an impermissible appeal on appeal

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 112 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Arad a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1628 din 25 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Arad.

Prin decizia civilă nr. 115 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 112 din 19 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Arad.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 mai 2020.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 iunie 2020 şi comunicat părţilor la 19 iunie 2020.

La 25 iunie 2020 intimatul-pârât Municipiul Arad a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este inadmisibil întrucât nu întruneşte condiţiile de formă şi nu este întemeiat în drept.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 5 noiembrie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, reclamantul A. a supus căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 115 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.