Inadmissibility of cassation appeal against a final order dismissing judicial stamp tax reexamination

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 11 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de către petenta A. în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri, petenta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 iulie 2020 şi repartizat completului nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii introductive (5 septembrie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Astfel, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri, care potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În speţă, petenta A. supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs.

În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei încheieri definitive (pronunţate în soluţionarea unei cereri de reexaminare), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la o hotărâre definitivă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 11 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.