Inadmissibility of an appeal against a final appellate decision: "recurs la recurs" prohibition

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 121 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 272/A din 15 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 iulie 2020 şi repartizat completului nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii introductive (24 februarie 2020), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Astfel, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, petentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul anulării recursului ca netimbrat - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 121 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.