Libel claim against journalist dismissed for failure to prove moral prejudice and failure to establish contradictory reasoning in cassation

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2018, pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că pârâtul i-a încălcat dreptul la demnitate, reputaţie şi la propria imagine, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune pentru repararea prejudiciului produs şi la publicarea hotărârii instanţei în trei cotidiene de largă circulaţie şi în cadrul emisiunii "Deschide lumea", ora 20-21, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie a publicaţiei on-line "Info Brăila" solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 250.000 RON.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 379/29.05.2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă în contradictoriu cu chemata în garanţie "Info Brăila".

De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia nr. 162 A/29.11.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 371/29.05.2019 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.

A obligat pe apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât B. suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel.

Prin motivele de recurs formulate, reclamanta a prezentat desfăşurarea litigiului în fazele procesuale anterioare şi a arătat că instanţele au greşit când au concluzionat că "nu ar fi demonstrat în ce fel afirmaţiile pârâtului i-au adus atingere reputaţiei şi imaginii sociale".

Recurenta arată că deşi, pe parcursul soluţionării cauzei, a prezentat dovezi care atestă că nu a fost colaborator al securităţii, instanţa de fond şi cea de apel nu au sesizat prejudiciul moral suferit de către reclamantă şi au respin cererea, respectiv apelul, în numele libertăţii de exprimare, a dreptului unui ziarist de a emite judecăţi de valoare, de a exagera. Afirmaţiile pârâtului potrivit cărora reclamanta "dădea în gât" şi e "turnătoare la Securitate" sunt percepute de publicul larg iar acest public nu cunoaşte dreptul unui ziarist de a exagera, până la punctul de a putea spune orice despre o persoană publică în baza "dreptului la liberă exprimare". Mai mult, în memoria publicului larg rămâne senzaţia că există dovezi potrivit cărora, în urma delaţiunilor reclamantei, anumite persoane ar fi avut de suferit.

Recurenta mai arată că este greşită aprecierea instanţei potrivit cu care "pârâtul nu a făcut niciodată afirmaţii publice în sensul că reclamanta a făcut poliţie politică, respectiv că a fost lucrător sau colaborator al structurilor de securitate, atâta vreme cât epitetul "turnător" implică, în ochii opiniei publice, pe lângă calitatea de colaborator, cel puţin următoarele aspecte: declaraţii despre terţi, terţi care să sufere în urma declaraţiilor sus menţionate, beneficii primite de turnător pentru aceste declaraţii.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta solicitând instanţei de recurs să constate că decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

5. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 17 septembrie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 162/R/20.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a fixat termen la 5 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată în limita criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerentele:

a. Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea cuprinde motive contradictorii".

Înalta Curte apreciază că o astfel de critică nu poate fi primită. Considerentele hotărârii recurate nu sunt contradictorii în sensul art. 488 pct. 6. C. proc. civ., astfel cum pretinde reclamanta.

Curtea de apel, analizând conţinutul afirmaţiilor pârâtului, a apreciat că acestea "au avut o bază factuală suficientă", că pot fi caracterizate ca fiind "judecăţi de valoare", "critici la adresa reclamantei care nu depăşesc limitele libertăţii de exprimare" şi a concluzionat că "în speţă, chiar dacă afirmaţiile pârâtului la adresa reclamantei au fost insinuante şi critice, se înscriu în noţiunea de judecăţi de valoare fără a depăşi limita libertăţii de exprimare, pârâtul uzând de o anumită doză de exagerare şi provocare, menită să şocheze".

În consecinţă, instanţa de apel a admis că afirmaţiile pârâtului au o natură critică la adresa reclamantei, însă le-a analizat din perspectiva răspunderii civile delictuale, invocate de reclamantă ca temei al pretenţiilor sale, şi a concluzionat, în mod argumentat, că acestea nu îndeplinesc condiţiile pentru a angaja răspunderea pârâtului.

Astfel cum au fost exprimate, considerentele instanţei de apel nu sunt contradictorii, ci reprezintă o aplicare a unor evaluări cu caracter general - calificarea, în principiu, ca jignitoare a unor afirmaţii - la situaţia concretă dedusă judecăţii, reprezentată de comportamentul pârâtului.

Aceste considerente au justificat soluţia pronunţată în soluţionarea apelului declarat în cauză, cu consecinţa menţinerii soluţiei pronunţate de prima instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că susţinerile formulate în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ. prin cererea de recurs nu pot determina admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

b. Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă permite încadrarea unora dintre acestea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a acelora prin care reclamanta susţine că, deşi a suferit un prejudiciu moral, instanţa de apel a considerat că nu l-a dovedit şi, prin urmare, nu poate pretinde angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Înalta Curte apreciază că şi acest motiv de recurs, analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

Potrivit art. 1357 C. civ. "cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă".

Esenţa răspunderii civile delictuale constă în existenţa unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane.

Ca element al răspunderii civile delictuale, prejudiciul poate îmbrăca forma prejudiciului moral (a daunelor morale) atunci când rezultă dintr-o atingere adusă prerogativelor ce constituie atributul personalităţii umane şi se manifestă prin suferinţa fizică sau morală pe care o resimte victima.

În cauză, instanţa de apel a concluzionat că prejudiciul moral, ca element al răspunderii civile delictuale "nu este suficient să fie afirmat, ci este obligatoriu să fie dovedit, lucru care, în speţă, în mod evident nu s-a realizat", întrucât "nu s-a demonstrat de către reclamantă în ce fel afirmaţiile pârâtului i-au adus atingere reputaţiei şi imaginii sociale, astfel încât să se poată pretinde existenţa unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat".

Prin motivele de recurs, recurenta nu a dovedit nelegalitatea acestei dezlegări a instanţei de apel. Împrejurarea că afirmaţiile pârâtului nu ar fi fost reale vizează aspecte ce ţin de fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale, iar nu de prejudiciul moral a cărui reparare a solicitat-o reclamanta. Tot astfel, afirmaţia că, "în memoria publicului larg rămâne senzaţia că există dovezi potrivit cărora, în urma delaţiunilor reclamantei, anumite persoane ar fi avut de suferit", cuprinsă în cererea de recurs, nu poate echivala cu probarea prejudiciului moral, în sensul art. 1357 C. civ. care să atragă nelegalitatea deciziei recurate.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în baza art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, iar în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 162/R din 20 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.