Inadmissibility of declaratory property action due to subsidiarity doctrine and res judicata from prior binding judgments

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâţii Comuna Sînmartin şi Consiliul Local Sînmartin, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate:

1. dreptul de proprietate privată exclusivă a reclamantelor asupra imobilului constând în obiectiv comercial şi de prestări servicii cu dotările aferente în loc. Băile Felix denumit generic "Parcare auto Băile Felix", cât şi atributele dreptului de proprietate privată - dreptul de a poseda, folosi şi dispune de bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu şi, pe cale de consecinţă:

2. inexistenţa vreunui drept al Comunei Sînmartin sau al Consiliului Local Sînmartin asupra imobilului obiectiv comercial şi de prestări servicii cu dotările aferente denumit generic "Parcare auto Băile Felix", situat în localitatea Băile Felix, jud. Bihor şi înscris în evidenţele de Carte Funciară nr. x; C.F. nr. x; C.F. nr. x; C.F. nr. x.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor:

Prin sentinţa civilă nr. 103 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu de către instanţă.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. şi S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Sânmartin şi Consiliul Local Sânmartin, având ca obiect acţiune în constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului "Parcare Auto Băile Felix" şi lipsa vreunui drept al pârâtelor asupra aceluiaşi imobil.

Au fost obligate reclamantele să achite pârâtelor suma de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea:

Prin decizia civilă nr. 445/A din 24 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. împotriva sentinţei civile nr. 103 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în totalitate.

A respins ca nefondate cererile de intervenţie accesorie formulate în favoarea apelantei S.C. B. S.R.L. de intervenienţii D. şi E..

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, reclamanta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În mod eronat a reţinut instanţa de apel că cererea în constatare are un caracter subsidiar în raport de cererea în realizare de drepturi, pornind de la premisa greşită ce ţine de calificarea dată de prima instanţă actului juridic dedus judecăţii.

De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel şi-a extins cercetările asupra unor aspecte care nu au fost aduse în atenţia instanţei de către părţi, cu "preluarea" doar a unor decizii şi sentinţe pronunţate între părţi, fără a prelua întreaga situaţie juridică şi toate soluţiile pronunţate, ceea ce echivalează cu o analiză trunchiată a actului juridic dedus judecăţii.

5. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 17 septembrie 2020 recursul a fost admis în principiu, stabilindu-se termen cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a pronunţat încheierea din data de 18 octombrie 2018, prin care a dispus admisibilitatea în principiu a recursului, fixând termen de judecată la 5 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea căii de atac.

6. Apărările formulate în cauză:

La 15 noiembrie 2019 intimaţii-pârâţi Comuna Sînmartin şi Consiliul Local Sînmartin au depus la dosar întâmpinare, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că aspectele vizând nemotivarea hotărârii se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că susţinerile părţii sunt nefondate.

Instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Astfel, Curtea, plecând de la obiectul cererii deduse judecăţii - acţiune în constatarea dreptului de proprietate - a arătat de ce soluţia dată de prima instanţă asupra cauzei este corectă.

Contrar susţinerilor recurentei, condiţiile de admisibilitate a unei acţiuni în constatare sunt stabilite prin dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. care dispun că cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi însă primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Din interpretarea acestui text de lege, se deduce faptul că cererea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu cererea în realizare de drepturi, fapt ce justifică soluţia de respingere a cererii în constatare ca inadmsibilă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a făcut o amplă analiză şi a arătat că "aspectele privind dreptul de proprietate şi regimul juridic al imobilului în litigiu au fost analizate în mai multe litigii purtate anterior între părţi, în cadrul cărora s-a dezbătut pe fond însuşi dreptul dedus judecăţii". Astfel, a constatat că dreptul dedus judecăţii a fost dezbătut pe fond în dosarul nr. x/2010, ce a avut ca obiect anularea actelor de proprietate prin care S.C. A. S.R.L. a devenit propietar, radierea dreptului de proprietate şi evacuarea.

Nu se poate anihila, astfel cum se intenţionează prin promovarea unei acţiuni în constatare, efectul celor stabilite prin sentinţa nr. 334/LP/2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, irevocabilă prin decizia nr. 3818/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspectele deja dezlegate impunându-se cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu.

Curtea de apel nu a "preluat" anumite decizii şi sentinţe pronunţate între părţi, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, ci a argumentat (în detaliu, iar nu trunchiat) care este efectul hotărârilor pronunţate în respectivele litigii asupra prezentei cauze.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată ori neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 445/A din 24 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.