Inadmissibility of cassation against irrevocable appellate order suspending judgment execution

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la 4 iunie 2020, pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au declarat recurs împotriva deciziei nr. 796 din 11 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2020, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat Curţii de Apel Bucureşti suspendarea executării sentinţei civile nr. 2015/11.03.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, executorie prin decizia civilă nr. 796A/11.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, hotărâre ce face obiectul recursului declarat de pârât.

Prin încheierea din 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea şi s-a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 796/11.03.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva încheierii din 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi continuarea executării.

Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, întrucât în cuprinsul cererii de recurs se fac referiri şi la dispoziţii din noul C. proc. civ., se reţine că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, respectiv 21 ianuarie 2013, reiese că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 403 alin. (3) dispune că asupra cererii de suspendare (…) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.

În speţă, recursul declarat de reclamantul A. vizează soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării, soluţie care a fost pronunţată de curtea de apel în recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speţă, încheierea din 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs.

Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, şi dispoziţia instanţei din încheierea recurată privind respingerea cererii de suspendare a executării îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii din 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.