Revision petition for conflicting property titles rejected as inadmissible due to prior res judicata examination

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 566/09.07.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017 şi obligarea intimatei Parohiei Filia Dârmoxa Păltiniş la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuenta a arătat că decizia sus menţionată încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 147/A/13.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2010 (definitivă prin decizia nr. 3332/27.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În cadrul dosarului nr. x/2010, după mai multe cicluri procesuale ale acţiunii în revendicare formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB), Curtea de Apel Cluj a tranşat în mod irevocabil faptul că bunurile din patrimoniul acestuia au aparţinut totdeauna statului, A. având doar calitatea de administrator, iar nu de beneficiar al vreunui drept real.

Paralel cu revendicarea, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a instruit preoţi parohi din peste 560 de unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava să solicite reconstituirea a câte 30 ha teren din fondul forestier, în temeiul art. 29 din Legea nr. 1/2000, indicându-le ca temei al cererii patrimoniul FBORB, adică aceeaşi fundaţie despre care se reţinuse, cu putere de lucru judecat, că nu avusese niciodată în proprietate terenuri forestiere pe raza Bucovinei.

Confuziile juridice ale autorităţilor administrative au condus la eliberarea nelegală în perioada 2002-2004, de către Comisia Judeţeană Suceava, a 570 titluri de proprietate pentru câte 30 ha teren forestier către diverse unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava.

În atare situaţie, Romsilva a iniţiat 570 de litigii prin care a solicitat, în temeiul art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în condiţiile arătate mai sus, dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunţat decizia nr. 526/03.07.2020, a cărei revizuire se solicită, făcând parte din acest număr de litigii.

Prin sentinţa nr. 1203/27.12.2018, pronunţată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Vatra Dornei a admis în mod judicios cererea de chemare în judecată formulată de către Romsilva şi a dispus anularea titlului de proprietate nr. x/05.12.2003 emis de Parohia Filia Dârmoxa Păltiniş. Prin decizia nr. 566/09.07.2020, Tribunalul Suceava a admis apelul împotriva acestei sentinţe şi a respins, ca nefondată, acţiunea.

Legea permite reconstituirea terenurilor către unităţi de cult doar în măsura în care fondul bisericesc (Biserica Ortodoxă Română) din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere.

Pe de o parte, FBORB nu face parte din cultul creştin ortodox, ci este o fundaţie specială, de sine stătătoare, separată de Biserica Ortodoxă Română, iar pe de altă parte, acesta nu a avut niciodată în proprietate terenuri în zona Bucovinei, aspecte tranşate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2010 de către Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, soluţia pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017 este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010, cărora le încalcă lucrul judecat, întrucât reţine că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin deciziile nr. 147/A/2013 şi nr. 3332/2014 s-a stabilit contrariul.

Deşi prin decizia cărei revizuire se solicită s-a reţinut că suprafaţa de teren din acel dosar nu este identică cu cea din dosarul nr. x/2010, distincţia făcută de acea instanţă între proprietarul util şi cel deplin este fără relevanţă în cauza de faţă, întrucât dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 fac trimitere la bunuri aflate în proprietate fără a face distincţie proprietatea utilă şi cea directă, iar dezlegarea dată prin decizia nr. 3332/2014 a vizat întreg patrimoniul FBORB, iar nu doar anumite suprafeţe de teren.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Suceava, argumentul principal în dosarul nr. x/2010 pentru respingerea acţiunii FBORB l-a constituit nedovedirea dreptului de proprietate, iar nu nedovedirea amplasamentului.

La data de 29.09.2020, intimata Unitatea de Cult Filia Dârmoxa Păltiniş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu referire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, intimata a arătat că cererea de revizuire nu se circumscrie exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că, prin demersul judiciar, revizuenta solicită, practic, o reapreciere asupra modului în care Tribunalul Suceava a soluţionat chestiunea lucrului judecat a considerentelor deciziei nr. 147/2013, fără a indica o contradicţie între cele două hotărâri.

A mai arătat intimata că prin argumentele expuse în cadrul cererii de revizuire, se solicită valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 147/2013, prin care s-a reţinut că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu ar fi avut niciodată calitatea de proprietar al terenurilor forestiere, susţinându-se că soluţia pronunţată de Tribunalul Suceava este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/1.2010*, cărora le încalcă lucrul judecat.

Având în vedere că revizuirea nu poate fi admisă atunci când din hotărârile a căror contrarietate se invocă nu rezultă tripla identitate, iar în prezenta cauză se solicită valorificarea efectului pozitiv (identitate de obiect şi cauză), rezultă că cererea formulată este inadmisibilă.

Intimata a precizat că în cauză lipseşte identitatea de obiect, înţeles atât din punct de vedere juridic, cât şi din punct de vedere material. Prin decizia nr. 147/A/2013 a fost soluţionată o acţiune în revendicare introdusă şi modificată de Fondul Bisericesc în vederea recunoaşterii calităţii de proprietar şi punerii în posesie cu privire la o suprafaţă de 166.000 hectare de teren. Decizia Tribunalului Suceava, a cărei revizuire se solicită, nu tranşează chestiunea calităţii de proprietar, ci soluţionează o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren care nu este identică cu cea la care se referă decizia nr. 147/A/2013. Suprafaţa de teren asupra căreia se pronunţă Tribunalul Suceava nu a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat decizia nr. 147/A/2013.

Contrarietatea de hotărâri trebuie să existe în privinţa dispozitivelor, iar nu a considerentelor hotărârilor, situaţie faţă de care prezenta cerere de revizuire, care vizează considerentele şi în care nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, apare ca inadmisibilă.

Nu este îndeplinită nici condiţia neinvocării autorităţii de lucru judecat (sau dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepţia), întrucât instanţele de fond s-au pronunţat asupra acestui aspect, care a reprezentat cauza juridică a acţiunii.

Intimata a mai arătat că, pe lângă faptul că a reţinut ca nefiind incident efectul negativ al puterii de lucru judecat, instanţa de apel a apreciat că în cauză trebuie respectat principiul securităţii raporturilor juridice prin raportare la jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Acest din urmă considerent dovedeşte lipsa de interes a cererii de revizuire, întrucât soluţia din apel sub aspectul menţionat este definitivă şi nu mai poate fi revizuită.

La data de 05.10.2020, intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi judecata în lipsă.

A arătat intimata că motivele invocate de către revizuentă sunt pertinente, raportat la conţinutul considerentelor deciziei nr. 147/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi ale deciziei nr. 332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar revizuenta este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic şi are obligaţia să vegheze la respectarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate în acest domeniu.

Întrucât fondul forestier reprezintă proprietate publică a statului, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, iar Convenţia Europeană a Drepturilor Omului protejează drepturi concrete şi efective, se impune admiterea cererii de revizuire.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, cât şi în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra aceloraşi elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluţiei.

În lumina dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Revizuirea poate fi, însă, cerută şi atunci când se reclamă o încălcare a puterii de lucru judecat sub aspect pozitiv a celei dintâi hotărâri, prin hotărârea dată în cel de-al doilea proces şi care statuează diferit asupra unor elemente litigioase dezlegate de o manieră definitivă în cel dintâi proces, cum este cazul dedus judecăţii.

În speţă, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a solicitat anularea deciziei nr. 566/09.07.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2017, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010, respectiv a deciziei nr. 147/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi a deciziei nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reţine că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin cele din urmă hotărâri evocate s-a stabilit contrariul.

Litigiul în care a fost pronunţată decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a avut ca obiect o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, B. Suceava, C., D., E., F., G., H., G. şi I..

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunţată decizia nr. 566/09.07.2020 a Tribunalului Suceava, a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/05.12.2003, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha teren cu vegetaţie forestieră identică amenajistic cu u.a 58A% din U.P VII -O.S Iacobeni şi cadastral cu parcelele funciare nr. x din CF nr. x şi restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate pe suprafaţa indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.

În acest al doilea litigiu calitatea de reclamantă a avut-o Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, iar calitatea de pârâte Unitatea de Cult Filia Dârmoxa (Păltiniş), Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991 şi art. 1345 C. civ.

Aşadar, deşi sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei, identitatea între cele două litigii în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare nu se verifică, revizuirea este totuşi admisibilă dat fiind că se pretinde că dezlegarea dată celui de-al doilea proces, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în beneficiul Unităţii de Cult Filia Dârmoxa (Păltiniş) nesocoteşte dezlegarea definitivă dată în cel dintâi litigiu, prin care s-a statuat că FBORB, de ale cărui drepturi deţinute anterior s-a prevalat parohia în procedura aministrativă de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, nu a deţinut cu titlu de proprietar terenuri cu destinaţie forestieră pe teritoriul Bucovinei.

Referitor la condiţia ca în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, Înalta Curte constată că această condiţie nu este îndeplinită.

Din considerentele deciziei nr. 566/09.07.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, care face obiectul cererii de revizuire, rezultă că instanţa ce a pronunţat-o a examinat, în cuprinsul său, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 147/A/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj (ce a constituit, de altfel, cauza acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis de comisiile locală şi cea judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar în favoarea unităţii de cult) atât din perspectiva efectului negativ, cât şi din cea a efectului pozitiv, şi a reţinut că, în primul litigiu, instanţele au fost învestite cu o acţiune în revendicare, iar în cel de-al doilea litigiu, cu o acţiune ce vizează nulitatea titlului de proprietate, titlu ce nu a fost analizat în cadrul acţiunii în revendicare, astfel că Tribunalul Suceava a constatat că este în prezenţa a două instituţii juridice diferite, care impun regimuri juridice diferite de dovedire a dreptului de proprietate; referitor la obiectul material, tribunalul a reţinut că suprafaţa supusă analizei în cauza de faţă nu este identică cu cea din dosarul soluţionat prin decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, iar reclamanta Romsilva nu a făcut o asemenea dovadă şi nici nu a contestat acest aspect susţinut de apelanta Unitatea de Cult şi că nu se poate reţine că s-a dezlegat o chestiune litigioasă care să se impună în cel de-al doilea litigiu.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat nu constituie o condiţie suplimentară adăugată celor prevăzute de dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un "recurs la recurs", instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă, în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Instanţa de revizuire nu se poate pronunţa asupra modalităţii în care o altă instanţă (de drept comun) a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat, în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii, şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Reţinând, în raport de aceste aspecte, inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se poate considera, aşa după cum pretinde revizuenta prin notele scrise depuse la dosar, că s-ar încălca astfel dreptul său la un proces echitabil întrucât, tocmai prin deschiderea unei noi judecăţi asupra a ceea ce a constituit fondul celui de-al doilea proces - respectiv nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în beneficiul parohiei, pentru motivul acuzat al nesocotirii aspectului judecat în cel dintâi proces (anume că FBORB nu a deţinut cu titlu de proprietar terenuri forestiere pe teritoriul Bucovinei) - s-ar ajunge la înfrângerea acestui drept fundamental, deoarece s-ar da posibilitatea unor statuări contrare a ceea ce s-a stabilit în mod definitiv de către o instanţă de judecată. Tot astfel, nu se poate pretinde înfrângerea dreptului la un remediu efectiv consacrat prin dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drept care trebuie văzut ca mijloc de asigurare a protectiei drepturilor subiective ale individului, iar nu ca garanţie a promovării unor căi extraordinare de atac, cum este cea a revizuirii şi care, în sine este văzută ca un mijloc de înfrângere a securităţii circuitului juridic atunci când este folosită în alte scopuri ori în alte cazuri decât cele limitativ admise de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, cu sediul în Suceava, B-dul 1 Mai, nr. 6, judeţul Suceava împotriva deciziei nr. 566 din 9 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Parohia Filia Dârmoxa Păltiniş, cu sediul ales la SCA J., cu sediul în Bucureşti, str. x, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, judeţul Suceava, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei, cu sediul în localitatea Vatra Dornei, judeţul Suceava.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.