County funding of association invalid without public utility status; exception of illegality admissible despite civil circulation

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta Asociaţia Baschet Club Timişoara, prin Lichidator Judiciar A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Timiş şi Judeţul Timiş, obligarea acestora la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de cotizaţii, conform HCJ nr. 27/28.01.2015 şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 19.10.2018, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile din cadrul Tribunalului Timiş, reţinând că, deşi reclamanta a indicat ca temei de drept al cererii Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul a fost învestit cu o simplă acţiune în pretenţii, iar faptul că, potrivit motivelor acţiunii, obligaţiile pârâtelor ar rezulta dintr-un act administrativ cu caracter individual nu face ca acest demers să aibă natura unui litigiu de contencios administrativ, deoarece nu se contestă însăşi valabilitatea actului.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018* pe rolul secţiei I civile a Tribunalului Timiş, la data de 04.12.2018.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa nr. 427/25.03.2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis acţiunea; a obligat pârâtul Judeţul Timiş să plătească reclamantei suma de 250.000 RON; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Timiş; a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 226/30.10.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 27/28.01.2015 a Consiliului Judeţean Timiş, invocată de apelanţii Judeţul Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş; a admis apelul pârâţilor împotriva sentinţei; a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea.

4. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Asociaţia Baschet Club Timişoara, prin lichidator judiciar A..

Recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit a fost admisă excepţia de nelegalitate a HCJ nr. 27/28.01.2015 pentru motivul acordării, către aceasta, a unor sume de bani prin hotărâre de consiliu judeţean, în condiţiile în care nu există niciun text de lege care să interzică acest lucru, iar respectiva hotărâre a intrat în circuitul civil, producându-şi efectele.

Pârâţii au susţinut excepţia nelegalităţii hotărârii consiliului judeţean şi excepţia prescripţiei conform Legii nr. 554/2004 însă, având în vedere obiectul cauzei, respectiv obligaţia de a face, iar nu anularea unui act administrativ, în cauză sunt incidente dispoziţiile C. civ., iar nu cele ale legii contenciosului administrativ, situaţie faţă de care termenul de prescripţie de 3 ani nu este împlinit.

Potrivit art. 2.540 C. civ., prescripţia este întreruptă dacă debitorul (în speţă, Consiliul Judeţean Timiş) este pus în întârziere, iar în termen de 6 luni de la punerea în întârziere creditorul procedează la chemarea acestuia în judecată, aceasta fiind situaţia prezentei cauze. Astfel, la data de 26.01.2018, recurenta a notificat Consiliul Judeţean Timiş să achite suma de 250.000 RON (diferenţa neîncasată conform HCJ nr. 27/2015). Refuzul pârâtului a fost comunicat prin adresa nr. x/07.02.2018, aceasta fiind data de la care curge termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ.

A mai arătat recurenta-reclamantă că, prin soluţia pronunţată, au fost depăşite limitele atribuţiilor judecătoreşti, instanţa de apel legiferând prin emiterea propriei hotărâri şi că parte din sumele solicitate au fost achitate de către pârâţi care, în prezent, refuză a respecta hotărâri legale aflate în vigoare.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 24.02.2020 (data poştei), în termen legal, intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sistarea plăţilor către reclamantă (aprobate prin HCJ Timiş nr. 27/2015) s-a realizat potrivit legii, iar controlul Curţii de Conturi a stabilit că aceasta a încasat sumele respective în mod nejustificat.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 30.09.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 04.11.2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Susţinerea recurentei, conform căreia soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate este incorectă, întrucât hotărârea Consiliului judeţean, în temeiul căreia s-au făcut iniţial plăţile, a intrat în circuitul civil şi în plus, nu a existat nicio culpă a reclamantei, este lipsită de fundament.

Astfel, împrejurarea că un act administrativ cu caracter individual a intrat în circuitul civil, nu-l exclude de la controlul de legalitate, instanţa de apel reţinând, în mod corect că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, unite cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 36/2016, excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual poate fi invocată oricând în cursul procesului, inclusiv în faza recursului.

În realitate, formulând critica în această modalitate, recurenta face confuzie între revocarea unui act administrativ - aflată, într-adevăr, la dispoziţia emitentului actului până la momentul în care acesta intră în circuitul civil - şi controlul de legalitate asupra acestuia, care poate fi declanşat pe calea excepţiei oricând în cursul procesului, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate.

De asemenea, faptul că recurenta n-ar fi avut nicio culpă în emiterea actului administrativ este lipsit de orice relevanţă raportat la aspectele asupra cărora poartă controlul de legalitate şi care vizează conformitatea acestuia cu legea în organizarea executării şi respectiv, executarea căreia sunt emise (conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004).

Or, sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut că, la momentul emiterii HCJ Timiş nr. 27/28.01.2015, erau în vigoare dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora consiliile locale şi consiliile judeţene puteau participa cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la înfiinţarea, funcţionara şi dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, sau judeţean, în condiţiile legii.

Raportat la această dispoziţie legală, s-a constatat că finanţarea sub formă de cotizaţii era permisă doar în cazul asociaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică, această din urmă condiţie nefiind îndeplinită de către reclamantă.

Fără să combată această statuare a instanţei şi fără să producă dovezi cu privire la caracterul de utilitate publică al personalităţii sale juridice, recurenta-reclamantă s-a limitat la a susţine că nu a avut nicio culpă în emiterea actului, aspect străin analizei de nelegalitate.

În aceeaşi manieră confuză, lipsită de fundamentarea în drept, recurenta susţine că nu ar exista un text de lege care să împiedice acordarea sumelor unor entităţi de natura juridică pe care o are şi această asociaţie, fără să combată însă şi să arate de ce nu ar fi incidentă dispoziţia legală (art. 17 din legea nr. 215/2001) care circumscrie într-o anumită modalitate sfera persoanelor care pot beneficia de finanţare, de la autorităţile administrative locale, sub formă de cotizaţii.

- De asemenea, în aceeaşi modalitate neprocedurală, fără suport în dezlegările jurisdicţionale ale instanţei de apel pe care s-a fundamentat soluţia adoptată, recurenta face trimitere la dispoziţiile art. 2.540 C. civ., la efectul întreruptiv de prescripţie al notificării pe care a transmis-o, pentru a trage concluzia formulării acţiunii cu respectarea termenului de prescripţie extinctivă.

Or, analiza instanţei de apel nu a vizat excepţia prescripţiei extinctive, pentru a se justifica aducerea în dezbaterea instanţei de recurs aspecte legate de această instituţie, ci excepţia de nelegalitate, a cărei admitere a avut drept consecinţă înlăturarea efectelor actului administrativ cu caracter individual, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, s-a reţinut că pretenţiile formulate au rămas fără temei juridic, consecinţa la care a ajuns instanţa de apel fiind corectă, în sensul că reclamanta nu este îndreptăţită la acordarea sumei solicitate, câtă vreme această prestaţie nu avea un fundament legal.

În consecinţă, criticile deduse judecăţii au caracter nefondat, recursul urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociaţia Baschet Club Timişoara, prin lichidator judiciar A., cu sediul ales în Timişoara, judeţul Timiş împotriva deciziei nr. 226 din 30 octombrie a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Timiş, Judeţul Timiş prin Preşedintele Consiliului Judeţean, cu sediul în Timişoara, Bd. x 1989, nr. 17, judeţul Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi,04 noiembrie 2020.