Prefect's appeal rejected; county council wins 32.55% cost recovery for historic monument works

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 19 decembrie 2017, Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş a solicitat, în contradictoriu cu Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.163.386 RON reprezentând cota de 32,55% datorată de prima pârâtă pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiţii "Iluminat arhitectural la palatul administrativ", "Instalaţii de climatizare la sediul administrativ" şi "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi", cu cheltuieli de judecată.

In drept, cererea fost întemeiată pe prevederile art. 1357 şi art. 1383 C. civ., ale Hotărârii Guvernului nr. 706/1994, ale Protocolului nr. 21703/15653/7 decembrie 2005, ale Legii nr. 422/2001, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008.

Prin cererea de modificare din 18 aprilie 2018, reclamantul a solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Afacerilor Interne.

Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 3045 din 6 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.). A declinat, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Mureş

Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 116 din 8 februarie 2019, a admis, în parte, acţiunea formulată şi modificată de reclamantul Judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10171,88 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării de amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi. A respins, în rest, acţiunea formulată şi modificată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului-Judeţul Mureş, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Afacerilor Interne. Fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia Curţii de Apel Târgu Mureş

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin decizia nr. 343/A din 5 septembrie 2019, a admis apelul declarat de reclamantul Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A admis apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 4 decembrie 2018 şi sentinţei tribunalului. A schimbat, în parte, hotărârile atacate, în sensul că a obligat-o pe pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Mureş la plata către reclamant a sumei de 612.224,39 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Instalaţie de climatizare la sediul administrativ" şi a sumei de 541.161,67 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ". A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea faţă de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Instituţia Prefectului judeţului Mureş împotriva sentinţei tribunalului.

4. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Instituţia Prefectului Târgu Mureş.

Prin cererea formulată, recurenta a solicitat exonerarea de la plata sumei de 612.224,39 Iei, reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Instalaţie de climatizare la sediul administrativ" şi a sumei de 541.161,67 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", precum şi de la plata sumei de 10.171,88 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării de "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi" şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne.

Cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi respingerea acţiunii faţă de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a solicitat a se constata faptul ca Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş nu are autonomie financiară, Prefectul fiind ordonator terţiar de credite, potrivit dispoziţiilor art. 265 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la lucrările de "Instalaţie de climatizare la sediul administrativ", în considerarea punctelor 6 şi 7 din Protocolul nr. 21703/15653/2015, recurenta a considerat că toată această investiţie nu se încadrează în lucrările descrise în mod expres în respectivele puncte, întrucât nu este o lucrare de reparaţie, de consolidare, de conservare şi nici o lucrare de întreţinere curentă.

In accepţiunea recurentei, lucrarea "Instalaţie de climatizare la sediul administrativ" este o lucrare prin care s-a dorit uniformizarea sistemului de climatizare din Palatul Administrativ, având în vedere faptul că Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, la momentul începerii lucrărilor, avea în fiecare birou aparate de aer condiţionat care funcţionau în mod independent, astfel că nu s-a efectuat nicio lucrare în sensul protocolului, ci o investiţie care putea să nu fie efectuată la spaţiile pe care le deţine recurenta în Palatul Administrativ.

Mai mult, din cele 4 contracte încheiate de către Consiliul Judeţean Mureş pentru a putea efectua lucrarea nu rezultă în mod evident faptul că aceasta ar fi una de reparaţie, de consolidare, de conservare sau de întreţinere curentă.

In cererea de chemare în judecată se menţionează că "anterior demarării procedurilor legale, Consiliul Judeţean Mureş a solicitat Instituţiei Prefectului prin adresa nr. x/14.10.2013 acordul pentru realizarea acestor lucrări . . . . . . . . . .", or contractele nr. xP/25 octombrie 2012 şi nr. 3P/25 iunie 2013 au fost încheiate cu S.C. Proiect S.R.L. anterior solicitării formulate către recurentă, astfel că, contravaloarea acestor contracte nu îi poate fi imputată prin raportare la punctul 6 din Protocolul nr. 21703/15653 din 7 decembrie 2005, pentru că au fost încheiate fără a avea vreun acord din partea sa.

Prin adresa nr. x/14 octombrie 2013, Consiliul Judeţean Mureş a solicitat acceptul Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş în vederea obţinerii "Autorizaţiei de construcţii", aceasta exprimându-şi acceptul prin adresa nr. x/24 octombrie 2013 în vederea obţinerii respectivei autorizaţii şi nu pentru lucrarea propriu-zisă.

Cu privire la lucrările de "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", în considerarea punctelor 6 şi 7 din Protocol, recurenta a apreciat că toată această investiţie că nu se încadrează în lucrările descrise în mod expres în Protocolul nr. 21703/15653/2015, nefiind o lucrare de reparaţie, de consolidare, de conservare sau de întreţinere curentă.

În accepţiunea recurentei, lucrarea "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ" este o lucrare prin care s-a dorit punerea în evidenţă a arhitecturii Palatului Administrativ, monument istoric edificat în stil secesionist, prin iluminare pe timp de noapte, neefectuându-se vreo lucrare de reparaţie, de consolidare, de conservare sau de întreţinere curentă, acest aspect reieşind şi din cele 4 contracte încheiate de către Consiliul Judeţean Mureş pentru a putea efectua lucrarea.

Recurenta a susţinut că şi pentru această lucrare, Consiliul Judeţean Mureş a solicitat Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş, prin adresa nr. x/7 octombrie 2015 acordul, ulterior încheierii contractelor nr. IU/8 aprilie 2013 cu Universitatea Tehnică din Cluj Napoca şi nr. 111713 martie 2015 cu S.C. A. S.R.L., astfel că, contravaloarea acestor contracte nu îi poate fi imputată prin raportare la punctul 6 din Protocolul nr. 21703/15653 din data de 7 decembrie 2005, pentru că au fost încheiate fără a avea vreun acord din partea recurentei.

Mai mult, prin respectiva adresă s-a solicitat acceptul în vederea obţinerii "Autorizaţiei de construcţii", cerinţă impusă de Certificatul de Urbanism nr. x/2015 eliberat de Primăria Târgu Mureş, iar Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi-a exprimat acceptul în vederea obţinerii acestei autorizaţii şi nu pentru lucrarea propriu-zisă, având în vedere faptul că în bugetul anului 2015, respectiv în cel previzionat pentru anul 2016 nu existau fonduri prevăzute şi aprobate de Ministerul Afacerilor Interne pentru executarea unei lucrări de asemenea anvergură şi valoare, sens în care au fost anexate la dosar bugetele din anii 2014, 2015, respectiv 2016.

Aceeaşi este situaţia şi cu privire Ia lucrările de "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi la sediul administrativ al Consiliului Judeţean Mureş situat în Târgu Mureş, P-ţa Victoriei nr. 1", solicitarea acordului prin adresa nr. x/20 octombrie 2015 fiind ulterioară încheierii contractului nr. xD/17 iulie 2015 cu S.C. B. S.R.L..

Totodată, prin adresa menţionată, Consiliul Judeţean Mureş a solicitat acceptul Instituţiei Prefectului-Judeţul Mureş în vederea obţinerii "Autorizaţiei de construcţii, cerinţă impusă de Certificatul de Urbanism nr. x/2015 eliberat de Primăria Târgu Mureş şi nu pentru lucrarea propriu-zisă, având în vedere faptul că în bugetul anului 2015, respectiv în cel previzionat pentru anul 2016 nu existau fonduri prevăzute şi aprobate de Ministerul Afacerilor Interne pentru executarea unei lucrări de asemenea anvergură şi valoare, sens în care au fost anexate la dosar bugetele din anii 2015 şi 2016.

În raport de art. 20 din Instrucţiunile MIRA nr. 664 din 28 noiembrie 2008 privind normele de asigurare tehnică a construcţiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş a considerat că cele 3 lucrări efectuate nu sunt reparaţii capitale, de consolidare, de conservare şi de întreţinere curentă.

Chiar dacă aceste lucrări au adus plus valoare clădirii, au fost lucrări care nu au fost solicitate de recurentă, necesitatea executării lor fiind stabilită de către Consiliul Judeţean Mureş.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în opinia recurentei, reiese că au existat adrese din partea Consiliului Judeţean prin care s-a solicitat acceptul Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie însă de reţinut este faptul că nu există nicio legătură de cauzalitate între acceptul său şi demararea investiţiilor asupra Palatului Administrativ, astfel cum încearcă să creeze ideea intimatul - reclamant şi, pe cale de consecinţă, între semnarea unor procese-verbale de recepţie a lucrărilor şi prejudiciul creat în patrimoniul Consiliului Judeţean, cum s-a susţinut că a fost constatat de către Curtea de Conturi.

Potrivit recurentei, o astfel de legătură se poate stabili, eventual, între prejudiciul constatat şi faptele persoanelor responsabile cu aplicarea prevederilor referitoare la execuţia bugetară din cadrul Consiliului Judeţean Mureş, care au efectuat lucrări de investiţii asupra unui imobil care nu face parte din patrimoniul public sau privat al judeţului Mureş, cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai mult, prin adresele de răspuns la solicitările Consiliului Judeţean Mureş, referitor la acceptul pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie, Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş a adus la cunoştinţă autorităţii publice judeţene faptul că referitor la cofinanţarea contravalorii documentaţiei tehnice şi a lucrărilor de construcţii, recurenta nu are aprobată în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru (exemplu anul 2013) nicio sumă cu această destinaţie şi, ca atare, nu poate angaja nicio cheltuială în acest sens.

In acest context, nu se poate susţine faptul că nu au fost cunoscute de către Consiliul Judeţean Mureş aspectele mai sus arătate şi ca atare poziţia faţă de investiţiile care urmau să fie derulate.

Recurenta a solicitat a se constata faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către Consiliul Judeţean Mureş se precizează că prin decizia nr. 18/29 iunie 2017 emisă de Directorul Camerei de Conturi a Judeţului Mureş, în baza Raportului de audit financiar nr. x/31 mai 2017, organul de control a dispus, sub sancţiunea legii penale, recuperarea cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON reprezentând cota de 33,55% datorată de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiţii "Instalaţii de climatizare la sediul administrativ" şi "Iluminat arhitectural la Palatul administrativ".

Prin prisma dispoziţiilor art. 174 şi art. 230 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, recurenta a susţinut că nu se poate concluziona că se face responsabilă de acoperirea prejudiciului creat, responsabilitatea şi modalitatea de înregistrare a cheltuielilor efectuate fiind în sarcina reclamantului.

Potrivit argumentelor mai sus invocate, a apreciat că pretenţiile formulate de către reclamant sunt nefondate, iar în susţinere a făcut trimitere la sentinţa pronunţată de către prima instanţă, prin care s-a reţinut că "lucrările de iluminat arhitectural si instalaţie de climatizare, realizate la palatul administrativ nu se încadrează în categoriile de lucrări convenite prin protocol a fi realizate de Consiliul judeţean, astfel că fată de aceste lucrări nu poate fi reţinută ca existentă răspunderea civilă contractuală apăratei Instituţia Prefectului".

Referitor la lucrarea de amenajare a grupului sanitar pentru persoane cu dizabilităţi, recurenta a precizat că aceeaşi instanţă a reţinut că potrivit art. 62 din Legea nr. 448/2006 a fost instituită obligaţia de a adapta clădirile de utilitate publică, conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. In considerarea acestei obligaţii, tribunalul a constatat că lucrarea de amenajare a unui grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi se încadrează în noţiunea de lucrări de întreţinere curentă, obligaţia deţinătorilor şi administratorilor clădirilor de utilitate publică, astfel cum este şi palatul administrativ, fiind de a adapta clădirea pentru a asigura acces neîngrădit persoanelor cu dizabilităţi.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că "această lucrare este inclusă în sfera lucrărilor privitor la care părţile au convenit prin protocolul încheiat, a fi realizate de Consiliul judeţean, costurile urmând să se împartă potrivit cotelor convenite, ce reprezintă cota din imobil folosită de fiecare dintre părţi".

Cu privire la această situaţie, recurenta a învederat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare, ale Normelor metodologice privind exercitarea auditului public intern în Ministerul Afacerilor Interne şi ale Cartei auditului public intern în MAL, aprobate prin O.M.A.I. nr. 18/25 februarie 2015, anexele 1 şi 2, publicate în Monitorul Oficial nr. 277/bis din 24 aprilie 2015, ale Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1086/2013, precum şi în baza Notei - Raport nr. 403.634 din 29 martie 2018, aprobată de conducerea ministerului şi a Ordinului de serviciu D.A.P.I. nr. 401.116/10 aprilie 2018, în perioada 16 aprilie 2018-27 aprilie 2018 s-a efectuat o misiune de audit public intern cu caracter excepţional (ad-hoc) de consiliere formalizată la Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, pentru activitatea desfăşurată în perioada 2012 - 2017 (perioada realizării lucrărilor de investiţii şi achitarea contravalorii acestora), având drept temă:

"Evaluarea modului de recuperare a cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON, de către Consiliul Judeţean Mureş, reprezentând lucrări de investiţii la Palatul Administrativ".

După ce a prezentat scopul misiunii de audit public intern, obiectivele specifice ale acesteia şi conţinutul raportului referitor la lucrările de investiţii şi recepţiile la terminarea lucrărilor, recurenta a susţinut că din analiza documentaţiei pusă la dispoziţie, a rezultat faptul că dreptul de administrare în comun a Palatului Administrativ, de către Instituţia Prefectului Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, nu putea face obiectul protocolului nr. 21703/15653/7 decembrie 2005, întrucât acest drept a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 exclusiv în sarcina recurentei. Cu toate acestea, Consiliul Judeţean Mureş a efectuat demersuri procedurale şi lucrări de investiţii la Palatul Administrativ, aflat în administrarea sa, care exced cadrului juridic statuat de Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 şi Protocolul nr. 21703/15653/2005.

Prin prisma argumentelor mai sus invocate, recurenta a apreciat că pretenţiile formulate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată sunt nefondate şi, ca atare, a solicitat admiterea recursului şi casarea in totalitate a hotărârii atacate.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 20 din Instrucţiunile MIRA nr. 664 din 28 noiembrie 2008 privind normele de asigurare tehnică a construcţiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, art. 174 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 155/2014 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18.11.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 19.11.2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport formulat la data de 08.04.2020, recurenta a arătat că este de acord cu raportul de admisibilitate şi a solicitat a se lua act de conţinutul acestuia.

6. Apărări formulate în cauză

Urmare a comunicării motivelor de recurs, la 6 decembrie 2019, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne prin care a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de apel în ceea ce priveşte dezlegarea dată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale este temeinică şi legală, sens în care a solicitat menţinerea acesteia.

In ceea ce priveşte fondul litigiului, în situaţia în care se va proceda la rejudecarea cauzei, a solicitat a se avea în vedere atât apărările proprii formulate în faţa primei instanţe cât şi apărările/motivele de recurs formulate de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş.

La 23 decembrie 2019, în termen legal, a fost înregistrată şi întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, prin care a solicitat, în principal, anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Sub un prim aspect, a solicitat a se observa că recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii şi nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat criticile formulate în fazele anterioare, care pun în discuţie temeinicia hotărârii, excedând cazurilor de nelegalitate înscrise limitativ în art. 488 C. proc. civ.

În situaţia în care se va aprecia că motivele se încadrează în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., invocat de recurentă, a solicitat a se observa că acţiunea a fost formulată în considerarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 şi a Protocolului nr. 21703/15653 încheiat între recurentă şi Consiliul Judeţean Mureş şi având ca obiect administrarea în comun, folosirea şi conservarea de către cele două instituţii publice a Palatului Administrativ.

A arătat că în mod corect a reţinut instanţa de apel că avizul solicitat de Consiliul Judeţean Mureş recurentei, anterior obţinerii autorizaţiei de construire pentru demararea lucrărilor care fac obiectul litigiului, s-a făcut în considerarea obligaţiei prevăzute de pct. 6 din protocol.

De asemenea, cum corect au reţinut primele instanţe, lucrarea de amenajare a grupului sanitar pentru persoanele cu dizabilităţi a fost realizată în considerarea obligaţiei de a adapta clădirile de utilitate publică, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, obligaţie instituită prin art. 62 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a formulat, în termen legal, la 24 decembrie 2019 şi la 20 ianuarie 2020, răspuns la întâmpinările depuse în cauză.

A solicitat a se lua act de întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinarea intimatului - reclamant, a solicitat respingerea acesteia, arătând că, nu numai că a formulat critici asupra legalităţii hotărârii atacate, dar a şi procedat la dezvoltarea acestora, conformându-se dispoziţiilor pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la elementele care privesc fondul cauzei, a precizat că prin întâmpinarea formulată nu s-a realizat decât o scurtă sinteză a motivelor invocate în apel de Consiliul Judeţean Mureş, context în care a precizat că îşi menţine poziţia exprimată prin cererea de recurs.

La aceeaşi dată, 20 ianuarie 2020, recurenta a invocat, în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Protocolului nr. 21703/15653 din 7 decembrie 2015, modificat prin actul adiţional nr. x înregistrat sub nr. x din 26 februarie 2007/12 martie 2007, solicitând a se constata nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual.

A apreciat că sunt întrunite condiţiile privind admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, respectiv cele referitoare la existenţa unui act administrativ cu caracter individual, la existenţa unui proces pe rolul instanţei judecătoreşti, indiferent în ce fază se află şi la existenţa legăturii de cauzalitate, în sensul că de actul administrativ care face obiectul excepţiei să depindă soluţionarea litigiului în fond.

Excepţia a fost soluţionată prin încheierea de dezbateri din 4 noiembrie 2020, care face corp comun cu prezenta decizie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd că se poate cere casarea când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Dispoziţiile art. 1350 alin. (1) C. civ., reţinute a fi incidente raportului juridic dedus judecăţii, prevăd că: Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

Invocând incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea pârâtă, Instituţia Prefectului Judeţului Mureş, pretinde că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit clauzele Protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005 pe care l-a încheiat cu partea reclamantă având ca obiect administrarea în comun, folosirea şi conservarea clădirii în care îşi are sediul Palat administrativ Mureş, cu consecinţa obligării sale eronate la plata contravalorii lucrărilor prin care s-au realizat proiectele: "Instalaţie de climatizare la sediul administrativ", "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", precum şi "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi".

În dezvoltarea criticii, partea pârâtă susţine că lucrările aferente proiectelor mai sus menţionate au fost executate în mod nelegal de către partea reclamantă întrucât, pe de o parte, acestea nu se încadrau în categoria celor descrise la pct. 6 din protocol, nefiind lucrări de reparaţie, de consolidare, de conservare şi nici lucrări de întreţinere curentă a clădirii şi, pe de altă parte, pentru că acestea au fost executate de partea reclamantă fără a avea acordul său, cerinţă prevăzută, de asemenea, la pct. 6 din protocol.

Critica este nefondată.

Verificând conţinutul hotărârii recurate se constată că instanţa de apel a evaluat lucrările executate de partea reclamantă din perspectiva apărării formulate de partea pârâtă potrivit căreia acestea nu se încadrau în categoria lucrărilor "de reparaţii, consolidare, conservare şi întreţinere curentă", prevăzute de art. 6 din Protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005 încheiat cu partea reclamantă, în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 706/1994.

În acest scop, instanţa de apel a statuat că sintagmele "lucrări de reparaţii, consolidare, conservare şi întreţinere curentă", prevăzută de art. 6 din protocol, şi "cheltuieli de întreţinere şi funcţionare în bune condiţii a palatelor administrative", prevăzută de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994, se impun a fi lămurite prin raportare la conţinutul normei prevăzute de art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente instituţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţie.

Dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 706/1994 prevăd că Instituţiile publice care îşi au sediile în palatele administrative nu plătesc chirie (1) şi, respectiv, că Instituţiile publice prevăzute la alin. (1) vor suporta, în funcţie de suprafaţa deţinută, cota-parte din totalul cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare în bune condiţii a palatelor administrative, repararea, consolidarea acestor imobile, iar confederaţiile, federaţiile sindicale şi redacţiile ziarelor vor suporta aceste cheltuieli şi vor plăti chirie, în condiţiile legale. (2)

Dispoziţiile H.G. nr. 28/2008, hotărâre prin care s-a stabilit conţinutul cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente instituţiilor publice, precum şi structura şi metodologia de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţie, definesc la art. 3 lit. d) ce sunt lucrările de intervenţie şi anume că reprezintă "lucrările la construcţii existente (. . . . . . . . . . . .), precum şi lucrări de intervenţii (. . . . . . . . . .), efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor".

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că evaluarea lucrărilor executate de partea reclamantă se impune a fi făcută în raport de scopul în care acestea au fost executate, astfel cum acesta este definit prin norma de drept mai sus menţionată.

Evaluând lucrările în raport de probatoriile administrate de părţi, instanţa de apel a conchis, în mod corect, că acestea se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 6 din protocol şi că suportarea cheltuielilor se va face de părţi în conformitate cu dispoziţiile art. 4 (2) din H.G. nr. 706/1994 coroborate cu art. 1350 alin. (1) C. civ., cât timp, prin executarea lor s-a urmărit ca respectiva clădire să fie aptă, pe de o parte, să servească drept sediu funcţional pentru instituţiile publice care o ocupă şi, pe de altă parte, să asigure condiţii optime şi decente atât pentru personalul angajat, cât mai ales pentru cetăţenii care apelează la serviciile oferite de instituţii publice care îşi au sediul în incinta sa.

În evaluarea lucrărilor, instanţa de apel a avut în vedere faptul că respectiva clădire este monument istoric, caz în care sunt relevante şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, act normativ la care părţile au făcut, de asemenea, trimitere în art. 6 din protocol.

Instanţa de apel a constatat că protecţia monumentelor istorice include, potrivit legii, un ansamblu de măsuri (art. 2 alin. (3) din lege) printre care se numără şi cele care au ca scop asigurarea punerii în valoare şi a integrării social-economice şi culturale a acestor clădiri în viaţa societăţii.

Constatând că lucrările de iluminat arhitectural ale unui monument istoric reprezintă lucrări de amenajare peisagistică în sensul dispoziţiilor art. 23 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 422/2001, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că apărarea părţii pârâte se dovedeşte a fi nefondată şi că aceasta are a suporta, proporţional cu cota-parte deţinută în administrare din clădire, cheltuielile aferente acestei lucrări.

Concluzia s-a impus în considerarea scopului acestei lucrări, anume acela de punere în valoare şi de integrare culturală în viaţa comunităţii a acestui monument istoric reprezentat de clădirea în care îşi are sediul palatul administrativ şi în care îşi desfăşoară activitatea cele două instituţii publice.

Cât priveşte lucrarea de amenajare a unui grup sanitar pentru persoanele cu dizabilităţi, aceasta a avut ca scop facilitarea accesului acestor persoane la serviciile publice ce se desfăşoară în clădirea în care îşi are sediul Palatul administrativ Mureş, caz în care cheltuielile aferente acestei lucrări se încadrează, astfel cum corect au reţinut instanţele de fond, în categoria "cheltuielilor necesare pentru buna funcţionare a clădirii" prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994.

De altminteri, obligaţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale de a adapta clădirile de utilitate publică, cum este şi clădirea Palatului administrativ Mureş, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap în incinta acestora în scopul exercitării, în condiţii decente, a drepturilor recunoscute de lege a fost instituită şi prin dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 448/2006, caz în care, astfel cum s-a reţinut şi la judecata în fond, susţinerile părţii pârâte potrivit cărora această cheltuială nu ar fi fost necesară pentru buna funcţionare a clădirii se dovedeşte a fi nefondată.

Cât priveşte instalaţia de climatizare a clădirii, astfel cum a precizat şi partea pârâtă, executarea acesteia a fost determinată de necesitatea uniformizării sistemului de climatizare pentru întreaga clădire (anterior climatizarea fiind funcţională doar în birourile în care erau montate aparate de aer condiţionat), caz în care, prin scopul urmărit, acela de a asigura condiţii optime şi decente atât pentru personalul angajat, cât pentru cetăţenii care apelează la serviciile publice oferite în sediul palatului administrativ, cheltuielile aferente acestei lucrări se încadrează, de asemenea, în categoria celor prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată ca fiind nefondată critica prin care partea pârâtă pretinde că lucrările realizate de partea reclamantă având ca obiective realizarea unei instalaţii de iluminat arhitectural a unui grup sanitar pentru persoanele cu dizabilităţi şi a unei instalaţii de climatizare în clădirea - monument istoric în care îşi desfăşoară activitatea cele două instituţii publice nu s-ar încadra în categoria lucrărilor prevăzute la art. 6 din protocol.

Trimiterea părţii pârâte la dispoziţiile art. 20 din Instrucţiunile MIRA nr. 644/28.11.2008 privind normele de asigurare tehnică a construcţiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative nu poate fundamenta critica de nelegalitate, astfel cum eronat pretinde prin recurs, cât timp instanţa de apel, în justificarea soluţiei pronunţate, a reţinut că lucrările realizate de partea reclamantă au fost lucrări necesare care au fost efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale clădirii, potrivit destinaţiei sale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994 şi art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 şi nu lucrări de reparaţii capitale, de consolidare, de conservare ori de întreţinere curentă, în înţelesul dat acestor categorii de lucrări prin respectivele instrucţiuni.

Nici împrejurarea că partea pârâtă nu a avut aprobate sume de bani pentru plată în bugetele de venituri şi cheltuieli din perioada în care s-au executat lucrările nu este de natură să o exonereze de răspundere, astfel cum eronat pretinde, cât timp lucrările au fost realizate în condiţiile convenite prin protocol şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

În dezvoltarea aceleiaşi critici de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea reclamantă a mai pretins că hotărârea recurată este nelegală şi sub motiv că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că lucrările au fost executate în lipsa unui acord pe care trebuia să-l fi dat părţii reclamante în acest sens (la solicitarea acesteia), condiţie ce ar fi prevăzută prin dispoziţiile art. 6 din protocol.

Dispoziţiile art. 6 din protocol menţionate nu susţin însă critica părţii pârâte, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de apel.

Astfel, clauza stipulată de părţi la art. 6 din protocol prevede în termeni clari că "…eliberarea autorizaţiei de construcţii având ca obiect orice intervenţie asupra Palatului administrativ nu se va putea solicita fără avizul prealabil al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al prefectului, în calitate de co-administrator al imobilului" şi că "Părţile sunt de acord ca titular al contractelor de lucrări şi implicat responsabil pentru derularea procedurilor de achiziţii publice să fie Consiliul Judeţean".

Împrejurarea că partea reclamantă a solicitat părţii pârâte, Prefectul Judeţului Mureş, acordul pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţii pentru lucrările executate, astfel cum prevăd dispoziţiile în art. 6 din protocol, nu este contestată ca, de altminteri, nici împrejurarea că partea pârâtă a transmis acordul său în acest sens către partea reclamantă.

În lipsa altor condiţii care să fi fost convenite în protocol, susţinerea părţii pârâte potrivit căreia partea reclamantă ar fi avut obligaţia de a-i solicita acordul şi pentru încheierea şi derularea contractelor de execuţie a respectivelor lucrări se dovedeşte a fi fără suport probator şi, în consecinţă, nefondată, astfel cum s-a statuat, de altminteri, şi prin hotărârea recurată.

Totodată, împrejurarea că prin decizia nr. 18/29.06.2017 emisă de directorul Camerei de Conturi a Judeţului Mureş, în baza Raportului de audit financiar nr. x/31.05.2017, organul de control a dispus recuperarea cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON reprezentând cota de 33,55 % datorată de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiţii denumite "Instalaţii de climatizare la sediul administrativ" şi "Iluminat arhitectural la Palatul administrativ" nu este de natură, prin ea însăşi, să justifice caracterul fondat al criticii de nelegalitate, astfel cum pretinde partea pârâtă, întrucât instanţa de recurs nu are a evalua constatările Curţii de Conturi ci hotărârea recurată, în componenta sa referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, în acord cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nici împrejurarea că misiunea de audit public intern cu caracter excepţional (ad-hoc) de consiliere desfăşurată în perioada 16.04.2018 - 27.04.2018 a reţinut că dreptul de administrare în comun a clădirii - Palatul Administrativ de către Instituţia Prefectului Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş nu putea face obiectul protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005, justificat de faptul că acest drept a fost stabilit prin H.G. nr. 706/1994 exclusiv în favoarea Instituţiei Prefectului Judeţului Mureş, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii recurate, cât timp, protocolul nu a fost desfiinţat nici prin acordul părţilor şi nici pe cale judecătorească şi cât timp acesta a produs efecte pe perioada de timp în care au fost executate lucrările.

Cât priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne şi de respingere a acţiunii formulate de partea reclamantă în contradictoriu cu această instituţie, se constată că partea pârâtă, prin recurs, nu formulează o critică de nelegalitate, ci solicită să se constate că are calitatea de ordonator terţiar de credite, potrivit dispoziţiilor art. 265 (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ.

O astfel de solicitare excedează însă competenţelor instanţei de recurs care, astfel cum s-a arătat, are a se pronunţa numai asupra criticilor de nelegalitate care au deduse judecăţii în condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de partea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului Târgu Mureş, cu sediul în Municipiul Târgu-Mureş, Piaţa Victoriei nr. 1, judeţul Mureş împotriva deciziei nr. 343/A din 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Judeţul Mureş, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, cu sediul în Municipiul Târgu-Mureş, Piaţa Victoriei nr. 1, judeţul Mureş, intimaţii-pârâţi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu sediul în Bucureşti, Bv. Libertăţii nr. 16, Latura Nord, Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei nr. 1A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 noiembrie 2020.