Admissibility of newly raised constitutional exceptions on appeal: prohibition of re-litigation and requirement of causal link to the cause

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.05.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosar nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu art. 21 din Constituţia României şi art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Cu prilejul soluţionării recursului împotriva acestei încheieri, la termenul de judecată din 13.02.2020, recurenta S.C. A. S.R.L., a formulat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, privind art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi titlul marginal al normei art. 458 C. proc. civ., în sensul că sintagma "subiectele căilor de atac" nu semnifică "părţile aflate în proces" şi creează confuzie în ce priveşte persoanele ce pot exercita aceste mijloace procesuale.

Prin decizia nr. 148/25.02.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate; a respins recursul împotriva încheierii din 20.05.2019 (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu art. 21 din Constituţia României şi art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.).

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că textul legal vizează procedura de judecată în instanţa de apel, recurenta invocând excepţia în faţa acestei instanţe şi formulând împotriva soluţiei de respingere calea de atac a recursului. Or, în condiţiile în care excepţia a fost respinsă de către instanţa de apel, este inadmisibilă invocarea ei, din nou în calea de atac.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ., instanţa a reţinut că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a făcut o amplă analiză a cuvântului "subiect", prin comparaţie cu noţiunea juridică de "subiect al căilor de atac", dar şi a corelaţiei dintre noţiunea de "parte în proces" cu cea de "subiect al căilor de atac", fără însă ca recurenta să se conformeze dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care impun, justificarea unei legături de cauzalitate între norma repudiată ca neconstituţională şi soluţionarea cauzei.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii de şedinţă din 13.02.2020, prin care a fost amânată pronunţarea, la data de 28.02.2020 (data email), a declarat recurs S.C. A. S.R.L..

Prin declaraţia de recurs, petenta a precizat că va depune, în 48 de ore de la comunicarea hotărârii, motivele de recurs, iar în ipoteza în care se va invoca excepţia de tardivitate, solicită repunerea în termen, întrucât pe site-ul Curţii de Apel Timişoara soluţia a fost urcată în data de 27.02.2020.

La datele de 13.03.2020 şi 23.03.2020 au fost depuse motivele de recurs, prin care petenta a arătat că instanţa nu a motivat soluţia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, ci a reţinut, într-o manieră generică, împrejurarea că excepţia invocată nu are legătură cu cauza.

Recurenta a precizat că modalitatea de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 şi 6 C. proc. civ., sens în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ., astfel cum a fost formulată.

A mai arătat recurenta că atât decizia atacată, cât şi încheierea de amânare a pronunţării sunt nule conform art. 405 C. proc. civ., au fost pronunţate de o instanţă care nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) şi se face confuzie între excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., cu cea privind dispoziţiile art. 458 din acelaşi cod.

De asemenea, în opinia recurentei, soluţia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu este motivată, instanţa limitându-se la expune considerente generice şi fără legătură cu obiectul cauzei.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., privind alcătuirea instanţei, Înalta Curte constată că decizia nr. 148/25.02.2020 a fost pronunţată în complet de recurs alcătuit potrivit legii şi raportat la obiectul învestirii instanţei, respectiv recurs împotriva încheierii din 20.05.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016, prin care-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu art. 21 din Constituţia României şi art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ. a fost formulată cu prilejul dezbaterii recursului împotriva încheierii mai sus-menţionate şi soluţionată de instanţa de recurs astfel învestită.

Cu alte cuvinte, în calea de atac a recursului împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, care a fost soluţionată ca atare, de către instanţa de judecată.

Prin urmare, criticile deduse judecăţii din perspectiva acestui motiv de recurs sunt nefondate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat pur formal, fără ca recurenta să indice, punctual, în ce modalitate s-ar fi realizat o astfel de încălcare a prerogativelor stabilite de lege, astfel încât nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind modalitatea de motivare a hotărârii judecătoreşti, respectiv insuficienta motivare, inexistenţa motivării ori a unor motive străine de natura pricinii, Înalta Curte constată că nici această critică nu se susţine, fiind nefondată.

Astfel, recurenta pretinde că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este, deopotrivă, insuficient motivată, nu este motivată şi cuprinde motive străine de natura pricinii, apărare care este însă contradictorie şi nu poate constitui argument în susţinerea motivului de recurs invocat.

Pe de altă parte, instanţa învestită cu excepţia de neconstituţionalitate a analizat condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a constatat, în mod pertinent, că solicitarea recurentei nu se circumscrie exigenţelor impuse de lege.

În acest sens, cu referire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., în mod corect instanţa a reţinut că acestea au fost invocate cu prilejul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale rezolvată prin încheierea recurată, situaţie faţă de care, fiind exercitată calea de atac a recursului, nu se mai poate reitera o astfel de solicitare.

În ce priveşte titlul marginal al art. 458 C. proc. civ., de asemenea, în mod corect, instanţa a reţinut că titulara cererii nu a expus în ce ar consta legătura cu cauza a textului legal a cărei neconstituţionalitate se solicită a se constata. În absenţa acestei justificări, instanţa învestită cu verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate şi limitată strict la aceste aspecte, nu se poate substitui argumentelor părţii.

Recurenta mai pretinde că decizia şi încheierea atacate sunt nule, potrivit art. 405 C. proc. civ. şi încalcă principiul legalităţii, însă nu dezvoltă în ce ar consta pretinsa nulitate, simpla afirmaţie în acest sens neputând fi subsumată vreunui motiv de casare ori analizată în cadrul prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 februarie 2020 şi a deciziei nr. 148 din 25 februarie 2020 ale Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L., cu sediul în Timişoara, str. x, camera 1, judeţ Timiş împotriva încheierii din 13 februarie 2020 şi a deciziei nr. 148 din 25 februarie 2020 ale Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele B., C., D., toate cu domiciliul procesual ales în Timişoara, judeţ Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 noiembrie 2020.