Restitution in kind of house and land to composesorate upheld; forestry agency's appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2002 la data de 16.05.2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta Uniunea Composesoratelor, în numele şi în reprezentarea Composesoratelor indicate, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Harghita, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 96/2002 emisă de pârâtă, restituirea în natură a imobilului situat în Sânmartin, sat Ciucani nr. 38, înscris în CF x, nr. top. x, constând în casă grădină (terenintravilan de 1176 mp).

Prin sentinţa nr. 833/11.06.2003, Tribunalul Harghita a admis acţiunea, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Ciucani, înscris în CF nr. x Ciucani, nr. top. x şi a terenului de 1176 mp şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă, privitoare la restituirea cheltuielilor de îmbunătăţiri aduse imobilului restituit.

În justificarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că Uniunea Composesoratelor a formulat acţiunea în numele şi în reprezentarea celor 15 composesorate care au fost proprietarii imobilului revendicat, composesorate ce au fost reînfiinţate în baza Legii nr. 1/2000 şi care justifică îndreptăţirea de a beneficia de măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 3 din acest act normativ.

Deşi pârâta a negat deţinerea imobilului notificat cu titlu de proprietar, a confirmat implicit (afirmând că ar fi adus îmbunătăţiri acestuia) calitatea sa de detentor precar, calitate care este acoperitoare sub aspectul obligaţiilor de restituire ce revine entităţilor notificate pe temeiul Legii nr. 10/2001.

Concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică administrate în cauză au confirmat acelaşi aspect, anume că pârâta Direcţia Silvică Harghita foloseşte pe raza satului Ciucani, comuna Sânmartin, un imobil în suprafaţă de 2109 mp, care se identifică cu parcelele cu nr. topo x de 1 176 mp, înscris în CF x Ciucani şi nr. topo x de 1 007 mp. Pe parcela cu nr. topo x există o casă de 28m x 7m, compusă din 4 camere, iar pe parcela cu nr. topo x Direcţia Silvică a ridicat o construcţie cu 2 nivele şi 2 anexe gospodăreşti din lemn.

Pe baza acestei situaţii de fapt, cererea principală a fost admisă în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, în timp ce cererea reconvenţională a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Direcţia Silvică Harghita, arătând că probele administrate în cauză au fost greşit interpretate, respectiv din expertiza efectuată de inginer A. a rezultat dreptul de proprietate al apelantei asupra imobilului în litigiu, situaţie faţă de care hotărârea este greşită.

Prin decizia nr. 174/A/20.11.2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că din totalitatea probelor administrate (înscrieri de carte funciară, expertizele topografice efectuate, etc), a rezultat, fără echivoc, dreptul de proprietate al composesoratelor ce formează uniunea asupra imobilului solicitat.

Referitor la susţinerile pârâtei formulate în cadrul cererii reconvenţionale, în sensul că imobilul a suferit transformări esenţiale, instanţa de apel a constatat că investiţiile au fost realizate asupra unei construcţii alăturate, nesolicitate de către reclamantă, aspect ce rezultă şi din înscrierile de carte funciară.

Împotriva acestei decizii,în termen legal, a declarat recurs intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, solicitând modificarea hotărârii din apel în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea cereri reconvenţionale pe care a formulat-o şi obligarea reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului său, pârâta a invocat următoarele critici:

- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), critică susţinută în legătură cu reţinerea Curţi de Apel Târgu Mureş, cum că prin expertizele efectuate în cauză s-a concluzionat că imobilul solicitat de reclamantă este cel descris în petitul acţiunii, are datele de carte funciară arătate, iar pretinsele investiţii executate de intimată şi justificate cu actele depuse se regăsesc într-o construcţie alăturată, nesolicitată de reclamante.

Recurenta susţine că situaţia este alta, respectiv că în posesia sa se află imobilul din CF nr. x Ciucani. În foaia de proprietate a acestei cărţi funciare, la poziţia 7 se înscrie dreptul de proprietate asupra nr. top. x în favoarea pădurarului Regatului Maghiar (Duclucz Karoly), 327 stânjeni pătraţi, iar diferenţa de 38 stânjeni pătraţi se regăseşte sub nr. top. x. La poziţia 10 din Foaia de avere a CF nr. x se înscrie la 12.06.1928, actul de proprietate asupra imobilului A+1 în favoarea văduvei lui B., respectiv C.. Or, imobilul de sub A+1 este tocmai cel cu nr. top. x, pe care îl revendică reclamanţii, înscrierea din CF nr. x fiind ulterioară celei din CF nr. x.

De asemenea, cât priveşte investiţiile solicitate prin cererea reconvenţională, afirmă că niciuna din cele două expertize nu se pronunţă în sensul că ar fi fost realizate la imobilul alăturat, iar o astfel de apreciere nici nu ar fi fost posibilă din partea unor experţi topografi. Din actele depuse la dosar rezultă clar că reparaţiile s-au făcut asupra imobilului revendicat, de vreme ce există menţiuni pe acesta "lucrări de reparaţii şi vopsitorie casa de serviciu Ocol Silvic Sânmartin".

- hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) cu referire la modul în care instanţa de apel a răspuns excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Uniunea Composesoratelor, pe care a apreciat-o ca fiind nefondată, dată fiind depunerea la dosar a actului constitutiv şi a hotărârii prin care aceasta a dobândit capacitate juridică.

Potrivit recurentei, respingerea excepţiei este străină cauzei în raport de condiţia legală regăsită în art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi de faptul că Uniunea Composesoratelor nu a existat anterior anului 1948.

- instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare (art. 304 poct. 10 C. proc. civ.), cu referire la apărarea invocată, a lipsei capacităţi procesuale a composesoratelor care au mandatat Uniunea Composesoratelor să le reprezinte, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat în vreun fel.

Nici cele 15 composesorate şi nici Uniunea Composesoratelor nu a depus la dosarul cauzei o hotărâre judecătorească prin care să se ateste că sunt una şi aceeaşi persoană cu cea desfiinţată sau interzisă.

De asemenea, cu trimitere la dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 1/2000 s-a arătat că aceste forme asociative nu au capacitatea procesuală de a revendica alte imobile decât cele imperativ stabilite prin Legea nr. 1/2000.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La termenul de judecată din 2.11.2005, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 (1) pct. 1 C. proc. civ. faţă de susţinerea intimatelor în sensul că bunul imobil litigios a fost solicitat la restituire în temeiul Legii nr. 247/2005.

Deşi s-a dovedit de către intimate formularea unor cereri de retrocedare înregistrate sub nr. x/30.11.2005 şi sub nr. x/14.03.2006, adresate Comisiei locale Sânmartin, vizând imobilul în litigiu, dar întrucât soluţionarea acestora pe cale administrativă nu a avut loc nici până la data de 16 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii.

La solicitarea instanţei, Uniunea Composesoratelor a depus la dosar hotărâri judecătoreşti/extrase ale hotărârilor judecătoreşti de înfiinţare a celor 15 composesorate care au solicitat în prezenta cauză retrocedarea imobilului litigios .

Verificând legalitatea deciziei atacate în raport de criticile susţinute prin memoriul de recurs, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

- Departe de a constitui critici care să demonstreze nelegalitatea hotărârii atacate, susţinerile recurentei subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu fac decât să combată probele administrate şi situaţia de fapt a cauzei, astfel cum a fost stabilită de cele două instanţe de fond anterioare, pe baza acestora.

Afirmând că imobilul care se află în posesia sa este cel din CF nr. x Ciucani şi că cel solicitat de reclamanţi se regăseşte în aceeaşi carte funciară sub A+1, înscrierea din CF nr. x fiind ulterioară celei din CF x, recurenta nu face decât să contrazică constatările expertizei tehnice şi contraexpertizei care au fundamentat hotărârea primei instanţe şi care, în urma examinării tuturor foilor de CF în care a fost trecut numărul topografic x, reţin că acesta a avut originea în CF x Ciucani, când a apărut din dezmembrarea corpului funciar cu nr. topografic x în suprafaţă totală de 1.314 mp (prin desprinderea corpului topo x în suprafaţă de 1.167 mp, care a trecut succesiv în CF x Ciucani, CF x Ciucani şi în final a ajuns în CF x Ciucani).

Notarea corpului funciar cu nr. topografic x în CF x Ciucani a avut loc în anul 1911, la 20 decembrie, pe numele C., fiind transcris ca moştenire din CF x Ciucani (unde figura la poziţia A+48 cu aceeaşi suprafaţă de 1.167 mp, cu proprietari D.).

Prin urmare, aprecierea instanţei de apel în sensul că reclamantele sunt îndreptăţite la restituirea imobilului din CF nr. x în care suprafaţa de 1176 mp figurează cu proprietari tabulari în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 1924, cele 15 composesorate - Sâncrăieni, Caşinul Nou, Iacobeni, Plăieşii de Jos, Plăieşii de Sus, Imper, Cozmeni, Sfânta -Ana din Lăzăreşti, Tomad din Vrabia, Tuşnad, Cetăţuia, Fenyes (Sânsimion), Sântimbru-Ciuc, Ciucani, Aklos (Sânmartin)- nu este una străină verificării înscrierilor din cele două cărţi funciare menţionate în critica recurentei.

Cât priveşte situaţia investiţiilor a căror restituire a fost solicitată de recurentă pe calea cererii reconvenţionale, se reţine că, de asemenea, a fost stabilită şi lămurită pe baza constatărilor expertizei tehnice întocmite de expert E. care a arătat că imobilul folosit de Direcţia Silvică Harghita în Comuna Sânmartin, sat Ciucani nr. 77 are o suprafaţă măsurată totală de 2109 mp şi se identifică cu parcelele nr. top x de 1176 mp înscris în CF x a localităţii Ciucani şi nr. top x de 1007 mp (aceasta din urmă fiind iniţial înscrisă în CF nr. x pe numele familiei F.). Pe parcela cu nr. topo x se află casa din 4 camere, bucătărie, cămară şi pivniţă (regăsită ca înscrisă în CF x) cu dimensiunile şi forma de dinainte de al doilea război mondial, un grajd cu şură din aceeaşi perioadă (neînscris în CF) şi o magazie din lemn ridicată de Direcţia Silvică, în timp ce pe parcela cu nr. topo x pârâta a ridicat o clădire cu 2 nivele şi două anexe gospodăreşti din lemn. De altfel, constatarea expertului se corelează cu ceea ce însăşi pârâta a afirmat în conţinutul dispoziţiei contestate nr. 96/16.04.2002, anume că sediul Ocolului Silvic a fost construit de aceasta, după 1990.

Înalta Curte mai reţine că aceste constatări ale primei expertize tehnice administrate în cauză nu au fost contestate de pârâtă prin obiecţiunile formulate nici cât priveşte conţinutul lor (pe baza cărora instanţele au dedus concluzia că sumele solicitate de pârâtă au fost cheltuite pentru realizarea unei construcţii care rămâne mai departe în proprietatea şi folosinţa acesteia), şi nici cât priveşte eventuala aptitudine tehnică, dată de specializarea expertului, în a emite consideraţii în privinţa acestora.

- Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., relativă la nemotivarea respingerii de către instanţa de apel a apărării pârâtei, ce a îmbrăcat forma excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Uniunii Composesoratelor, nu demonstrează nici ea nelegalitatea hotărârii atacate, fiind nefondată.

Pe de o parte, se constată că decizia recurată conţine, cât priveşte această apărare, argumentele esenţiale pentru care excepţia invocată nu a fost primită, instanţa de apel făcând în mod corect trimitere la existenţa actului constitutiv al Uniunii Composesoratelor, la hotărârea prin care a dobândit capacitate juridică şi la mandatul de reprezentare dat de cele 15 composesorate reclamante, toate aceste înscrisuri regăsindu-se în dosarul de fond şi justificând, în realitate, nu calitatea procesuală activă a Uniunii (care nu a acţionat în nume propriu, în litigiu), cum greşit s-a contestat de către pârâtă, ci calitatea sa de mandatar în proces al celor 15 titulari coindivizari ai dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat în procedura Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, când susţine critica de nemotivare, cu trimitere la conţinutul normativ al art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, se înţelege că, de fapt, recurenta-pârâtă consideră răspunsul instanţei la excepţia invocată ca fiind greşit sau incomplet.

Aceasta deoarece, se înţelege din critica sa că avea aşteptarea ca instanţa de apel să verifice "calitatea procesuală activă" a Uniuni Composesoratelor în raport de exigenţele normative ale acestui articol de lege, stabilind, eventual, dacă Uniunea a existat sau nu anterior anului 1948 şi dacă există o constatare judecătorească a identităţii ca persoană juridică a acesteia.

Or, precum s-a arătat, aplicarea în orice mod a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în raport cu Uniunea Composesoratelor nu se justifică, dată fiind calitatea sa în proces, aceea de mandatar al celor 15 composesorate, cotitulare ale dreptului de proprietate disputat, iar nu de însuşi titular al dreptului solicitat a fi recunoscut în procedura Legii nr. 10/2001.

- Ceea ce a fost criticat pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. - "când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare (…)" -, în vigoare încă la data promovării recursului, 22 decembrie 2003 (pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005), a fost neverificarea de către instanţa de apel a aptitudinii reclamantelor (cele 15 composesorate), foste proprietare în indiviziune ale imobilului litigios, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în raport de condiţia instituită, în cazul persoanelor juridice, prin norma art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În legătură cu acest aspect, reţinut ca argument de respingere a notificării prin dispoziţia contestată nr. 96/16.04.2002, prima instanţă a arătat că cele 15 composesorate, foste titulare ale dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, sunt îndreptăţite la restituirea acestuia în temeiul art. 3 din Legea nr. 10/2001 întrucât au fost reînfiinţate în baza Legii nr. 1/2000.

Argumentul primei instanţe este corect, iar identitatea de persoană juridică rezultă chiar din condiţiile reglementate prin legea specială - art. 28 din Legea nr. 1/2000 - de înfiinţare a acestor entităţi juridice (obşti de moşneni, obşti răzeşeşti, composesorate, etc.), prin care s-a creat cadrul legal de reorganizare a acestora în formele asociative iniţiale.

Potrivit art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun redobândesc calitatea de persoană juridică, membri acestora fiind (doar) foştii proprietari ori succesorii lor în drepturi care au formulat cereri de reconstituire a drepturilor indivize deţinute anterior preluării de către stat, în timp ce potrivit art. 26 (2) din lege, formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate.

Astfel fiind, hotărârile judecătoreşti de constituire a formelor asociative de proprietate, emise în temeiul art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, fac dovada identităţii de persoană juridică la care se referă norma art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Or, în recurs şi la solicitarea instanţei, aceste dovezi au fost făcute prin înscrisurile depuse de intimatele-reclamante la filele x, constând în chiar hotărârile judecătoreşti emise în acest temei legal, de reînfiinţare a fostelor composesorate.

În sfârşit, se reţine că prin nicio dispoziţie legală nu se interzice restituirea în proprietatea acestor forme asociative (şi) a altor bunuri pe care acestea le-au deţinut în proprietate anterior preluării lor de către stat, neputând fi primit argumentul recurentei în sensul că aceste subiecte de drept nu au capacitatea de a revendica şi redobândi decât imobilele imperativ stabilite prin Legea nr. 1/2000.

În considerarea tuturor aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 174/A din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.