Exclusive jurisdiction for succession partition governed by last domicile per death certificate

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să stabilească calitatea de moştenitor, masa succesorală şi cotele părţi de pe urma defunctului H. şi să dispună partajul succesoral, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă 2722/25 06 2020 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată in favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că noţiunea de "ultim domiciliu al defunctului", impusă de norma de competenţă teritorială exclusivă prevăzută de art. 118 alin. (1) C. proc. civ., corespunde ultimei locuinţe efective a acestuia, indiferent de menţiunile din cartea de identitate care ar putea să nu corespundă realităţii, iar, locuinţa efectivă a defunctului a fost cea din comuna Orbeni, jud. Bacău aspect confirmat de împrejurarea că decesul a fost înregistrat în Bacău, judeţ Bacău şi de susţinerile pârâţilor, care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale motivat de împrejurarea că în ultimii ani de viaţă defunctul a locuit în comuna Orbeni.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Bacău prin sentinţa civilă nr. 3619 din data de 15 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Bacău a reţinut, în esenţă, că, deşi în practică noţiunea de domiciliu este apreciată ca fiind locuinţa statornică, efectivă a persoanei, iar acesta nu coincide întotdeauna cu menţiunile din cartea de identitate, dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ. stabilesc un criteriu verificabil, neechivoc al domiciliului, respectiv menţiunile din certificatul de deces.

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului H., ataşat cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, astfel că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este competentă a judeca procesul.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de partaj succesoral a bunurilor ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H..

În speţă, ambele instanţe aflate în conflict au stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., norme care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.

În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt.

Competenţa teritorială în materie este absolută, reglementată de norme imperative, de la care părţile nu pot deroga, după cum au reţinut, de altfel, ambele instanţe aflate în conflict.

Raţiunea textului constă în aceea că, la locul ultimului domiciliu al defunctului, se găsesc în mod obişnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documentele referitoare la moştenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat în condiţii optime.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat, însă, de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat asupra noţiunii de "cel din urmă domiciliu".

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, "moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului H., ataşat cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, în raport de acesta urmând a se stabili competenţa instanţei.

Împrejurarea că anterior decesului, defunctul a locuit o perioadă de timp în comuna Orbeni, jud. Bacău, aspect confirmat de împrejurarea că decesul a fost înregistrat în această localitate din judeţul Bacău, nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenţei este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabileşte conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Potrivit dispoziţiei legale menţionate, moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Or, potrivit certificatului de deces, eliberat pe numele defunctului a cărui moştenire se dezbate în speţă, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, conform menţiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.