Negative conflict of jurisdiction in enforcement challenge due to missed deadline for invoking territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată de Judecătoria Sibiu, secţia Civilă la 21.06.2019, sub dosar nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.R.L. şi introdusa în proces S.C. C. S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea executării silite însăşi, a executării silite prin poprire şi a actelor de executare silită emise faţă de contestatoare, cât şi a actului de executare silită constând în adresa de înfiinţare poprire nr. 286/10/07.06.2019 prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra terţului poprit C. S.A. din dosarul de executare silită nr. x/2019 al BEJ D., precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 3671/2019 din 06.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Galaţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1370 din data de 9 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut, în esenţă, că debitoarea-contestatoare, pe parcursul întregii contestaţii la executare, nu a putut înfăţişa momentul la care şi-a schimbat domiciliul de pe raza municipiului Galaţi pe raza judeţului Sibiu, neexistând proba contrară a unui domiciliu diferit de cel pe care debitoare îl avea la data încuviinţării executării silite, ca atare unica instanţă de executare care poate să soluţioneze contestaţia la executare sau alte incidente apărute în cursul executării silite este Judecătoria Galaţi.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 3520 din data de 18 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Galaţi a reţinut, în esenţă, că, în cauză, Judecătoria Sibiu a invocat, din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă teritorială la al cincilea termen de judecată după cel prevăzut în cuprinsul dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., cu nerespectarea limitelor de timp impuse de aceste dispoziţii legale pentru invocarea excepţiei necompetenţei sale teritoriale şi pentru soluţionarea acesteia, astfel că Judecătoria Sibiu a devenit competentă a judeca procesul.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 21.06.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. contestaţie împotriva executării silite însăşi şi a executării silite prin poprire înfiinţată prin adresa nr. x/07.06.2019.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Competenţa materială şi teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum reţin şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 23 aprilie 2019, potrivit cu care "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei şi pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat, rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită şi la care părţile pot pune concluzii, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă pricina ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.

Înalta Curte mai reţine şi că norma consacrată de art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei, implicit a soluţionării excepţiei de necompetenţă, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen.

În speţă, Judecătoria Sibiu nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la "primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate", astfel încât soluţionarea contestaţiei la executare a rămas dobândită de către această instanţă.

Astfel, în cauză, contestaţia la executare a avut primul termen de judecată fixat la data de 08.10.2019, când a fost încuviinţată cererea de amânare formulată de apărătorul contestatoarei care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare.

La termenul de judecată din data de 05.11.2019, termen la care părţile din contestaţia la executare, respectiv debitoarea-contestatoare şi creditoarea-intimată erau legal citate şi puteau pune concluzii, instanţa nu a procedat la verificarea şi stabilirea competenţei, din punct de vedere general, material şi teritorial, ci a pus în discuţie lărgirea cadrului procesual, în temeiul disp. art. 78 alin. (2) C. proc. civ., prin introducerea în cauză a unui terţ, respectiv a terţului poprit C. S.A., prin administrator judiciar, sens în care au fost acordate mai multe termene pentru îndeplinirea procedurii de citare cu acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 645 C. proc. civ., "sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul".

În prezenta cauză, părţi ale contestaţiei la executare sunt debitoarea A. şi creditoarea B. S.R.L., astfel că, prin raportare la părţile procedurii execuţionale, instanţa trebuia să analizeze legala citare şi momentul la care acestea erau în măsură să pună concluzii, astfel cum prevede art. 131 C. proc. civ.

Faţă de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, se constată că excepţia necompetenţei nu a fost invocată la termenul prevăzut în cuprinsul art. 131 C. proc. civ., ci, ulterior, moment la care instanţa nu se mai putea dezînvesti.

Prin urmare, Judecătoria Sibiu a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă, chiar competentă, a pierdut această prerogativă.

Mai mult decât atât, conform fişei de evidenţă DEPABD domiciliul contestatoarei-debitoare era în sat Sadu, comuna Sadu, judeţul Sibiu, încă de la data de 09.07.2018, înainte de formularea cererii de executare silită la data de 23.04.2019, astfel încât, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revenea Judecătoriei Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.