Inadmissibility of appeal against decision on revocation of final jurisdictional transfer order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the revizor, thereby upholding the lower court's decision that had previously rejected the petition for revocation as inadmissible. The dispute concerned a request to revoke a Court of Appeal judgment that had itself dismissed an objection to the transfer of a jurisdictional matter (*strămutare*); the applicant argued the revocation was justified under Articles 509(1)(1) and (8) of the Code of Civil Procedure. The court ruled that the appealed decision was final and not subject to appeal because it resolved a revocation request concerning a final order regarding jurisdictional transfer, which is explicitly non-appealable under Article 144(2) and Article 634(1)(1) of the Code of Civil Procedure; consequently, Article 513(6), which allows appeals against revocation decisions for contradictory judgments, did not apply as no contradictory judgments were validly cited, rendering the appeal procedurally barred under the principle of the legality of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against decision on revocation of final jurisdictional transfer order: Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 25.10.2019, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 48 din 30.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2019, invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă:
Prin decizia nr. 4 din data de 4 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A..
4. Cererea de recurs:
Împotriva deciziei sus-menţionate revizuenta a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de la data de 5 martie 2020.
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
5. Procedura derulată în recurs:
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar recurenta a formult punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu şi a solicitat admitrerea acestuia astfel cum a fost formulat.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 3 noiembrie 2020, fără citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului:
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 4 din 6 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., formulată împotriva sentinţei nr. 48 din 30.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii din 18.06.2019 pronunţată de Curtea de Curtea de Apel Iaşi îndosarul nr. x/2019, având ca obiect cerere de strămutare.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (6) din acelaşi act normativ, "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".
Prin decizia recurată, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte obiectul cererii de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acesta îl poate constitui doar hotărârile judecătoreşti pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.
Ori, prin sentinţa nr. 48/2019 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii din 18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2019, ceea ce înseamnă că hotărârea nu s-a pronunţat asupra fondului şi nu a evocat fondul.
De asemenea, s-a reţinut faptul că, deşi se invocă punctul 8 al art. 509 C. proc. civ., revizuenta nu a indicat şi care ar fî hotărârea potrivnică faţă de cea a cărei revizuire se solicită, astfel că invocarea formală a textului procedural nu atrage investirea instanţei şi verificarea competenţei acesteia.
Prin urmare, se constată că dispoziţiile 513 alin. (6) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză întrucât nu au fost invocate hotărâri pretins contradictorii.
Pe de altă parte, se reţine că decizia asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare formulată împotriva unei încheieri de strămutare şi este o hotărâre definitivă, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă" coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod ce prevede că sunt definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
Prin urmare, din coroborarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, decizia nr. 4 din 06.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4 din 6 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.