Moral damages from fatal traffic accident against guarantee fund: appeal declared null for merit-based arguments

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la data de 07.05.2018, reclamantul A., reprezentat de B. şi C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D. şi Fondul de Garantare al Victimelor Străzii, obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 euro sau echivalentul în RON pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier soldat cu pierderii surorii sale, E..

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 22 octombrie 2018, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei sale material, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea:

Prin sentinţa nr. 384 din 29 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D., a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri morale şi 500 RON cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti:

Prin decizia nr. 5077 din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile formulate de reclamantul A. şi de pârâtul D., împotriva sentinţei nr. 384 din 29 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Fondul de Garantare al Victimelor Străzii să plătească reclamantului despăgubiri morale reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 10.000 euro.

Acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. a fost respinsă.

4. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâtul D. a declarat recurs, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

În susţinerea motivului de recurs indicat, recurentul pârât a susţinut că deşi aparent soluţia instanţei de apel pare a-i fi favorabilă, în condiţiile în care prin decizia recurată s-a reţinut posibilitatea acţiunii în regres ce poate fi declanşată de Fondul de Garantare a Victimelor Străzii împotriva sa, este direct interesat de a contesta hotărârea atacată numai sub aspectul majorării daunelor morale acordate reclamantului. Legat de acest aspect, recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., cu privire la dovedirea existenţei prejudiciului, arătând că faţă de actele din dosar şi de probatoriile administrate nu rezultă existenţa unui prejudiciu de natură a susţine majorarea daunelor morale.

5. Procedura derulată în recurs:

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu, însă, în opinia raportorului, criticile formulate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 3 noiembrie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul în condiţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurentul a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de acesta nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Astfel, recurentul pârât, invocând incidenţa art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., arătând că, faţă de actele din dosar şi de probatoriile administrate nu rezultă existenţa unui prejudiciu de natură a susţine majorarea daunelor morale.

Înalta Curte reţine, pe de o parte, că, deşi a invocat încălcarea art. 1391 C. civ., recurentul nu a arătat în concret în ce mod instanţa de apel a nesocotit aceste dispoziţii legale, textele de lege menţionate fiind indicate doar formal iar, pe de altă parte, critica referitoare aprecierea de către ănstanţa de apel a probelor administrate pentru dovedirea prejudiciului, nu vizează legalitatea hotărârii recurate, ci reprezintă motive de netemeinicie a hotărârii atacate care excedează cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ. şi în limita cărora poate fi exercitat controlul judiciar.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de către recurentul pârât în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, nefiind posibilă încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va face aplicarea sancţiuni prevăzute art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 5077 din 17 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.