Routers' license cessation and nullity of cassation appeal for mere reiteration of appeal arguments

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 27 octombrie 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.585 RON la care se adaugă TVA, reprezentând remuneraţiea datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 octombrie 2014 - 31 octombrie 2017 şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1.471,19 RON, calculate până la data de 25 octombrie 2017 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin încheierea de şedinţă din 1 februarie 2018, tribunalul a luat act de faptul că pârâta nu mai susţine excepţia necompetenţei materiale, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 5 aprilie 2018, a calificat excepţia inadmisibilităţii ca fiind o apărare pe fondul cauzei şi a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 1588 din 6 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.585 RON remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 octombrie 2014 - 31 octombrie 2017, precum şi la plata sumei de 2.186,42 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 21 iunie 2018 şi în continuare începând cu data de 22 iunie 2018 şi până la pronunţarea prezentei hotărâri.

Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.700 RON cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1171A din 4 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului şi a obligat apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 RON.

6. Calea de atac formulată în cauză:

Decizia pronunţată de instanţa de apel fost atacată cu recurs de către pârâta B. S.R.L..

Invocând incidenţa motivelelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut următoarele:

- instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, care era susţinută de faptul că între părţi nu există relaţii şi raporturi contractuale, întrucât autorizaţia a încetat de drept, fiind activate prevederile de la art. 4 din licenţă, care reglementează încetarea de drept a contractului pentru neplata remuneraţiilor mai mult de 90 de zile;

- autorizaţiile nr. x/2009 şi nr. y/2009 pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial au încetat de drept din cauza întârzierilor de plată mai mari de 90 de zile;

- trebuia respinsă apăarea părţiii adverse potrivit căreia prevederile art. 4 sunt stipulate doar în favoarea A. şi, ca atare, nu ar puteau fi invocate de către celelalte părţi contractante; această împrejurare ar contraveni principiilor esenţiale ale contractelor economice care presupun o egalitate de tratament juridic, în lipsa unei stipulării contrare exprese, precum şi neincluderea unor clauze abuzive pe care consumatorul nu le-a negociat, nu le-a înţeles şi nu le-a interpretat ca fiind exclusiv în favoarea unei anumite părţi, aspect care încalcă flagrant Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive şi Directiva nr. 19/13 a Consiliului Europei;

- pe fond, instanţa a greşit, pe de-o parte, deoarece, în speţă, a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a obligat pe recurentă la plata unei sume mai mari (penalităţi de întârziere) decât cele solicitate expres prin cererea de chemare în judecată, iar, pe de altă parte, a pronunţat o hotărâre neîntemeiată, întrucât nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 4 din autorizaţie;

- nu putea fi obligată în mod legal la plata unor remuneraţii pentru folosirea, comercializarea fonogramelor, atât timp cât temeiul legal lipsea, contractul fiind încetat de drept.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-pârâtă nu a arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii şi nu se raportează la considerentele acesteia, ci a reluat ad literam critici formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat.

4. Procedura derulată în recurs

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Intimatul reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport prin care a solicitat constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 3 noiembrie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestei norme.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să se raporteze la argumentele instanţei de apel invocate pentru soluţionarea cauzei în cuprinsul hotărârii recurate sau să vizeze procedura judiciară derulată în faţa instanţei anterioare, întrucât, în caz contrar, nu poate fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, recurenta-pârâtă a reiterat motivele prezentate în cererea de apel, neformulând nicio critică la adresa deciziei recurate, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., indicând doar formal motivele de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată, iar modul concret de redactare a cererii de recurs nu îngăduie instanţei de recurs exercitarea controlului de legalitate.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi de procedura derulată în faţa acesteia.

Recurenta din cauza de faţă nu a prezentat asemenea critici, ci doar a reluat aceleaşi critici invocate şi în faţa instanţei de apel care nu pot antrena cenzurarea legalităţii soluţiei pronunţate în apel, întrucât acestea nu reprezintă critici de nelegalitate apte de a fi analizate în această etapă procesuală.

Dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva unor hotărâri judecătoreşti, a căror modificare sau casare se poate obţine pentru anumite motive de nelegalitate expres prevăzute.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze criticarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu doar reiterarea susţinerilor de la judecata în instanţa a cărei hotarâre se recurează, întrucât recursul este o cale de atac extraordinară, care presupune analiza legalităţii hotărârii instanţei anterioare, pe temeiul unuia sau a mai multor motive de casare dintre cele reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivarea recursului constă nu numai în indicarea tezei de nelegalitate din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci mai ales în dezvoltarea lor pe temeiul tezei de casare indicate de recurrent sau încadrate de către instanţă, pentru situaţia în care criticile dezvoltate sunt apte a susţine un alt caz de casare decât cel invocat de recurrent.

Prin urmare, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, respectiv atunci când doar se reiau motivele de apel, fără a se critica, din perspectiva oricăruia dintre motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., legalitatea dezlegărilor date de instanţa anterioară criticilor pe care le-a analizat ori care i-au fost deduse judecăţii în calea de atac (pentru ipoteza omisiunii de analizare a unora dintre acestea).

O astfel de sancţiune intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei pârâte nu vizează decizia atacată şi nici procedura din faţa instanţei de apel.

În consecinţă, cum aspectele invocate de recurenta-pârâtă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate, iar în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1171A din 4 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.