Trademark cancellation appeal rejected as null for lacking valid cassation grounds regarding factual re-evaluation of evidence and legal interpretation.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.01.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. Laboratoarele B. S.A. şi Societatea Naţionala Plafar S.A., a solicitat anularea mărcilor "B." înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x având durata de protecţie timp de 10 ani începând din 05.11.2013 si B. înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci sub nr. x având durata de protecţie timp de 10 ani începând din 05.11.2013, precum şi obligarea părâtelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

Prin cererea înregistară în 24.04.2017, reclamantul A. a formulat cerere de completare a primului petit din acţiune, în sensul anululării inregistrării marcii "B." inregistrată la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci sub numarul x, avand durata de protectie timp de 10 ani începând din 05.11.2013.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 1772 din 04.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SN Plafar S.A., a respins acţiunea fată de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea împotriva pârâtei S.C. Laboratoarele B..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1029A din 19.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 1772/04.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit instanţa de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe este motivată, astfel cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

- instanţa de apel a încercat să complinească lipsurile sentinţei apelate, aducând ea însăşi o motivare parţială, în loc să procedeze la anularea hotărârii primei instanţe, privându-l astfel de un grad de jurisdicţie;

- instanţa de apel a aplicat în mod eronat normele de drept material în raport cu probatoriul administrat în cauză;

- a administrat la prima instanţă probe scrise din care rezulta demisia farmacistului C. din calitatea de preşedinte interimar al Cooperativei D. din data de 4 mai 1948 şi un act scris olograf şi semnat personal de C. datat 8 septembrie 1949 din care rezultă că la data respectivă funcţionau în paralel atât societatea de stat Plafar cât şi Cooperativa D. Orăştie;

- a făcut dovada că susţinerile pârâtei privitoare la naţionalizarea Cooperativei D. nu se verifică, cum nu se verifică nici absorbirea acestei cooperative de către Plafar;

- pârâta nu a dovedit că ar fi urmaşa Cooperativei D. asa cum susţine, ci induce în eroare publicul cumpărător privind tradiţia proprie, tradiţia dacică şi tradiţia Cooperativei D. pe care le amestecă în mod nepermis şi incorect faţă de publicul larg consumator;

- înregistrarea unei mărci nu presupune doar distinctivitate faţă de alte mărci ci şi caracteristici de bună credinţă, evitare risc de confuzie, corectitudinea informaţiei, cerinţe pe care pârâta nu le-a respectat.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta pârâtă Laboratoarele B. S.A. a depus punct de vedere la raport, solicitând constatarea nulităţii recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În spetă, prin decizia recurată instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte critica vizând insuficienta motivare a sentinţei tribunalului, că este nefondată, întrucât instanţa şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că sunt îndeplinite condiţiile de înregistrare a mărcilor a căror anulare se solicită.

S-a reţinut că din probele administrate în apel, în completarea celor din faţa primei instanţe, s-a demonstrat că, în anul 1970, Întreprinderea de Plante Medicinale Orăştie avea în păstrare fondul arhivistic al Cooperativei D., ceea ce presupune că aceasta din urmă a fost preluată de stat. În 1975, toate unităţile economice de plante medicinale şi aromatice de sub îndrumarea şi controlul Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum trec la E., care înfiinţează Trustul Plafar. În subordinea Trustului Plafar se afla, în 1988, Întreprinderea Plafar Orăştie, care devine, în 1990, B..

Totodată, s-a reţinut că este exclus motivul de refuz la înregistrarea mărcilor prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998, respectiv inducerea în eroare a publicului cu privire la calitatea produsului, prin prisma vechimii pe piaţa plantelor medicinale.

Utilizarea în conţinutul mărcilor a celor două expresii B. poate sugera utilizarea unor plante cultivate în zona Orăştie, şi nu neapărat ideea că toate plantele utilizate în comerţul pârâtei provin exclusiv dintr-o anumită regiune, neputându-se considera că marca prezintă în mod mincinos calităţile produsului.

Prin cererea de recurs, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă se constată că dispoziţiile legale menţionate au fost invocate în mod formal, nefiind găsite în cadrul memoriului de recurs critici care să se poată circumscrie acestor motive de casare.

Referitor la primul motiv de recurs prin care recurentul reproşează instanţei de apel că în mod greşit a reţinut că hotărârea primei instanţe este motivată şi că în loc să procedeze la anularea acesteia pentru nemotivare a încercat ea însăşi să complinească lipsurile sentinţei apelate printr-o motivarea parţială, se constată că acesta nu poate fi subsumat ipotezei de nelegalitate reglementată prin art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât nu conturează nesoluţionarea de către instanţă a unor motive de apel ori o motivare insuficientă a acestora.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine că nu au fost identificate aspecte privind greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel, prin memoriul de recurs fiind reiterate considerente faptice referitoare la fondul cauzei.

De fapt, se constată că prin criticile formulate recurentul este nemulţumit de faptul că instanţa de apel nu a analizat probele administrate, reţinând în mod greşit că există o legătură între persoanele şi entităţile care au desfăsurat activităţi economice în domeniul prelucrării plantelor medicinele B. care să justifice folosirea componentei verbale 1929. Aceste chestiuni nu pot fi examinate în prezentul recurs, întrucât implică aprecierea asupra probatoriului valorificat în dosar în etapele procesuale anterioar. Se tinde, aşadar, la o devoluare a fondului şi la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă, ceea ce este incompatibil cu calea de atac a recursului în cadrul căreia se verifică exclusiv chestiuni ce vizează corecta interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, fiind exclusă verificarea temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Reţinând că recurentul reclamant nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1029A din 19 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.