Consumer restitution claim triggers alternative territorial competence at consumer's domicile under Art. 113(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Timisoara la data de 16.05.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.000 RON, reprezentand onorariu de expert achitat acestuia în dosarul nr. x/2016.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor.

Prin sentinţa nr. 13121 din 03.12.2019, Judecătoria Timişoara a admis exceptia de necompetentă teritorială, invocată de pârât prin întâmpinare, si a declinat competenta teritorială de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reţinând că domiciliul pârâtului este în Sectorul 2 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa nr. 6803 din 28 septembrie 2020, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

S-a reţinut că reclamanta care are domiciliul în Timişoara a ales prima judecătorie în baza art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care această instanţă este competentă să judece cauza, fiind aleasă de reclamantă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială alternativă prevăd la alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.000 RON, reprezentand onorariu de expert achitată acestuia în dosarul nr. x/2016.

Ca temei de drept a cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat dispozitiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor care prevăd că restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.

Aşadar, în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile legale menţionate, se constată că litigiul de faţă vizează repararea pagubei produse consumatorului iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este de reţinut că pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., reclamanta a înţeles să introducă acţiunea la instanţa de la domiciliul său, care se află în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, faţă de dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa să soluţioneze cauza.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.