Exclusive jurisdiction for inheritance disputes determined by registered domicile rather than place of death or actual residence

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 16.01.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi F., solicitând să se constate că pârâţii sunt înlăturaţi de la moştenirea legală a defunctei G. ca efect a testamentului universal autentificat la BNP H. din Timişoara sub nr. x/02.08.2016 de care pârâţii au luat cunoştinţă la data de 22.09.2016, la termenul de judecată al apelului din dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Gorj şi ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie extinctivă de a solicita întregirea rezervei succesorale prin reducţiunea liberalităţilor excesive, urmând a li se atribui întreaga masă succesorală ce face obiectul prezentei acţiuni.

Prin sentinţa civilă nr. 637/22.07.2020, Judecătoria Novaci, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere precizarea reclamantei şi a pârâtelor C. şi E., în sensul că în ultimii 9 ani de viaţă, autoarea G. a locuit în Timişoara, unde a şi decedat.

Prin sentinţa civilă nr. 9810 din 24 septembrie 2020, Judecătoria Timişoara a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut că potrivit adresei din 26.08.2020, aflată la dosar, defuncta G. figurează ca fiind decedată la data de 08.08.2016, aceasta având ultimul domiciliu în jud. Gorj, iar ultima reşedinţă valabilă din data de 16.02.2016 în localitatea Timişoara.

S-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., conform cărora, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

S-a mai reţinut că deşi potrivit adresei din 26.08.2020, defuncta G. a avut reşedinţa în Timişoara în ultimele 6 luni de viaţă, locuinţa sa statornică şi principală a fost în jud. Gorj.

Totodată, instanţa a avut în vedere faptul că toate bunurile imobile care au aparţinut defunctei se află pe raza localităţii Crasna, raţiunea normei de competenţă exclusivă instituită prin art. 118 C. proc. civ. fiind aceea de a facilita luarea unor măsuri de conservare, inventariere a bunurilor, precum şi administrarea probatoriilor în legătură cu acestea, în cursul judecăţii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Chestiunea care interesează pentru corecta dezlegare a conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză este aceea de a şti care este ultimul domiciliu al defunctei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit adresei din 26.08.2020, aflată la dosarul Judecătoriei Timişoara, din informaţiile furnizate de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, numita G. a decedat la data de 8 august 2016, conform certificatului de deces nr. DC/763381/09.082016 eliberat de către Consiliul local al municipiului Timişoara, aceasta având ultimul domiciliu în judeţul Gorj, iar ultima reşedinţă valabilă în perioada 16 februarie 2016 - 15 februarie 2017, în localitatea Timişoara, Piata Ion Dimitrie Suciu nr. 6, judeţil Timiş.

Chiar dacă defuncta a decedat în municipiul Timişoara, dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ. incidente în cauză sunt imperative şi fără echivoc, în sensul că moştenirea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, fiind fără relevanţă locul efectiv al decesului sau împrejurarea că anterior acestuia, persoana în discuţie a locuit o perioadă considerabilă de timp la o altă adresă.

Aceasta întrucât certificatul de deces se eliberează pe baza cărţii de identitate, iar dovada domiciliului se face, conform art. 91 alin. (1) C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Prin urmare, constatând că defuncta a avut ultimul domiciliu în judeţul Gorj, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.