Territorial competence for civil delictual claims: alternative jurisdiction based on place of prejudice versus defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 28 iunie 2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., a solicitat obligarea pârâţilor la plata de despagubiri în sumă de 4.200.161 RON, reprezentand prejudiciu cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun şi înstrăinarea pe teritoriul Romaniei a cantitatii de 1024 baxuri tigarete de tutun, netimbrate marca x.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că cei trei pârâţi au fost iniţial condamnaţi penal, prin sentinţa penală nr. 99/23.06.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2013, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în temeiul şi în condiţiile Legii nr. 86/2006, fiind totodată obligaţi în solidar la plata către partea civilă ANAF, prin DGRFP Cluj Napoca a sumei totale 4.200.161 RON, la care se adaugă accesoriile aferente, calculate de la data naşterii datoriei şi până la data stingerii ei inclusiv, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun şi înstrăinarea pe teritoriul României a cantităţii de 1.024 baxuri ţigarete de tutun, netimbrate marca x, după care, prin decizia penală nr. 410/A/08.06.2016 a Curţii de Apel Oradea s-a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, dispunându-se achitarea inculpaţilor şi lăsându-se nesoluţionată latura civilă.

Reclamanta a mai arătat că la data de 26.02.2010, orele 20:50, cu ocazia unui control de către un echipaj al poliţiei de frontieră desfăşurat pe ruta de comunicaţie Turulung - Halmeu, jud. Satu Mare, a fost identificat autocamionul nr. x cu remorca nr. .x, aflate în staţionare, neavând nici un fel de marfă încărcată şi nici sigiliul vamal aplicat pe cablul vamal, rezultând ulterior, din datele comunicate de către autoritatea vamală din Zona liberă Curtici, jud. Arad, că respectivul autocamion trebuia să fie încărcat cu cantitatea de 1024 baxuri ţigarete tutun netimbrate marca "x" şi să aibă aplicat sigiliul vamal nr. 064279.

De asemenea, reclamanta a arătat că în urma lucrărilor desfăşurate în cursul urmăririi penale au fost identificaţi cei trei pârâţi din prezenta cauză ca desfăşurând în mod independent acte de contrabandă cu ţigări prin punctul vamal Halmeu şi că, faţă de lăsarea nesoluţionată a laturii civile prin decizia penală nr. 410/A/08.06.2016 a Curţii de Apel Oradea reclamanta a fost nevoită să iniţieze demersul judiciar de faţă în vederea recuperării prejudiciului astfel cauzat. In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile legale, ce reglementeaza raspunderea civila delictuală.

Prin sentinta nr. 112/10.05.2019, Tribunalul Satu Mare, secţia civilă a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, retinand incidenta în cauză a art. 107 C. proc. civ. care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, prin decizia nr. 1212 din 9 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni personale, prin care reclamanta tinde la valorificarea unui drept personal, drept de creanţă corelativ obligaţiilor de a da, respectiv de a face, urmare a faptelor ilicite ale pârâtilor.

S-a reţinut că art. 107 C. proc. civ. institue regula generală potrivit careia cererea de chemare în judecată se adreseaza instantei din circumscriptia teritorială în care îsi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Reclamanta invocă întrunirea elementelor raspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozitiile art. 998-999 C. civ., ceea ce determină incidenaţa şi a art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia în afara de instanta de domiciliu a pâratului, mai este competentă, instanta în circumscriptia careia s-a savarsit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvorate dintr-o asemenea faptă.

Instanţa a mai reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instante deopotriva competente, iar reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Satu Mare pe raza teritoriaală a căruia pretinde producerea prejudiciului, sustinând că acolo s-a născut datoria vamală.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, formulată în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., prin care a solicitat, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâţilor la plata de despagubiri în suma de 4.200.161 RON, reprezentand prejudiciu cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la regimul vamal de tranzit comun şi înstrăinarea pe teritoriul Romaniei a cantitatii de 1024 baxuri tigarete de tutun, netimbrate marca x .

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale/contractuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În cauză, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, dispozitiile art. 998-999 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, competenţa teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite sau instanţa de la locul producerii prejudiciului şi instanţa de la domiciliul pârâţilor.

În litigiul pendinte, Tribunalul Satu Mare este instanţa în circumscripţia căreia s-a produs prejudiciul, având în vedere că în dosarul penal nr. x/2013 autorităţile competente au constatat că marfurile au fost sustrase de sub regimul vamal de tranzit comun pe raza judetului Satu Mare, iar Tribunalul Bucureşti este instanţa de la domiciliul pârâţilor, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la locul producerii prejudiciului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Tribunalul Satu Mare, fiind stabilită în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În raport de dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (9) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.