Competent court for forced execution where debtor is a foreign entity with only a chosen address in Romania

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş la data de 4 martie 2020, executorul judecătoresc A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei C. S.R.L., în vederea realizării în concret şi integral a creanţei sale, potrivit sentinţei civile nr. 2255/05.11.2019 a Judecătoriei Mediaş, în sumă de 4.097,58 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 651 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 521/CC din 11.03.2020, Judecătoria Mediaş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că debitoarea, în raporturile cu creditorul, face parte din categoria recuperatorilor unei creanţe rezultate dintr-un contract de credit, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (2) din O.U.G. nr. 52/2016, aceste entităţi juridice sunt obligate să aibă sediu desemnat în ţară.

S-a reţinut că, potrivit sentinţei a cărei punere în executare se cere a fi făcută, sediul debitoarei este în Bucureşti, str. x, bl. x, astfel încât competenţa în soluţionarea cererii promovate revine instanţei din raza teritorială a sediului specificat, în raport de dispoziţiile tezei întâi ale art. 651, alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 5866 din 7 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Mediaş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această sentintă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că din coroborarea datelor şi înscrisurilor depuse la dosar rezultă că sediul social al debitoarei la data sesizării de către creditor a executorului judecătoresc era în Larnaca, Cipru, iar nu în România, sediul din Bucureşti, Calea x, clădirea x, Sector 1 fiind indicat exclusiv ca sediu ales.

În concluzie, s-a reţinut că în acest caz devine incidentă teza a doua a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş la data de 4 martie 2020, executorul judecătoresc A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei C. S.R.L., în vederea realizării în concret şi integral a creanţei sale, potrivit sentinţei civile nr. 2255/05.11.2019 a Judecătoriei Mediaş, în sumă de 4.097,58 RON.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Mediaş s-a raportat la sediul ales de debitoare care se află în Sectorul 1 Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 1 s-a raportat la sediul debitoarei care este în străinătate.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului - verificările efectuate de executorul judecătoresc cu ocazia formulării de către creditor a cererii de executare silită -, rezultă că sediul debitoarei C. (persoană juridică străină, care nu figurează înregistrată la ONRC) este în Larnaca, Cipru, sediul din Bucureşti, Calea x C, clădirea x, fiind indicat exclusiv ca sediu ales.

Este de reţinut că, sub aspectul stabilirii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, nu prezintă relevanţă sediul procesual ales al debitoarei din Bucureşti, Calea x C, clădirea x, indicat în titlul executoriu, întrucât acesta nu produce efecte juridice în planul competenţei, ci reprezintă un mijloc prin care partea a înteles să-şi exercite drepturile procedurale în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditorului B., şi anume Judecătoria Mediaş, având în vedere că acesta este domiciliat în localitatea Medias, judeţul Sibiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. teza a II-a din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.