Motion to set aside inadmissible in expropriation compensation claim; filter-panel ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivarea soluţiei, Înalta Curte, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, precum şi precizările recurentului-reclamant de la termenul de judecată din 11 aprilie 2014 (Tribunalul Bucureşti) - în sensul că solicită şi acordarea despăgubirilor pentru faptele pretins ilicite ale pârâţilor - precum şi pe cele de la termenul din 31 mai 2016 - prin care a renunţat la capătul de cerere privind demararea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, menţinând solicitarea de constatare a intervenirii unei exproprieri de fapt - a reţinut că cererea de chemare în judecată este subsumată, sub aspectul obiectului, unei cereri în materie de expropriere.

Înalta Curte a apreciat că renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind demararea de către pârâţi a procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la imobilul în litigiu nu este suficientă pentru a se putea reţine modificarea obiectului cauzei, de vreme ce acesta a menţinut, prin punctul de vedere la raport, capătul de cerere privind constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că dezlegarea dată de completul de filtru prin decizia atacată este rezultatul unor erori material esenţiale. Legat de acest aspect, susţine că neobservând documente cheie din dosar, completul de filtru a reţinut circumstanţele cauzei preluate din cadrul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi pornind de la aceste premise a respins recursul ca inadmisibil, reţinând că cererea ar fi una în materia exproprierii. Cu referire la susţinerile formulate prin punctul de vedere la raport, arată că instanţa a reţinut că din conţinutul cererii de chemare în judecată ar rezulta că reclamantul ar fi investit instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la declanşarea procedurilor pentru exproprierea pentru cauza de utilitate publică şi obligarea acestora la emiterea deciziei de expropriere şi a hotărârii de acordare de despăgubiri cu privire la teren. Totodată, arată că completul de filtru a reţinut că reclamantul şi-ar fi menţinut solicitarea de constatare a unei exproprieri de fapt ceea ce ar fi atras incidenţa prevederilor legale din materia exproprierii.

La termenul din 3 noiembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi a excepţiei inadmisibilităţii acesteia, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată de intimatul pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general, prin întâmpinăre, se constată următoarele:

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că potrivit dovezii de comunicare, decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, atacată cu contestaţie în anulare, i-a fost comunicată contestatorului A. la data de 3 august 2020, iar contestaţia în anulare a fost depusă la poştă, în acord cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., la data 19 august 2020, potrivit ştampilei poştei aplicată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2020.

Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii contestaţiei în anulare, se constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ. calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod a fost respectat.

Ca atare, Înalata Curte, constatând că excepţia de tardivitate a contestaţiei în anularea formulată în cauză este neîntemeiată o va respinge ca atare.

Examinând excepţia inadmisibilităţii contestatiei în anulare, în raport de dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de către reclamant.

Înalta Curte reţine că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilităţii recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate, nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) şi ale art. 503 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.