Peremption of revision request due to mandatory suspension for non-appearance without request for trial in absentia

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin decizia nr. 245/R din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 80/A din 13 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., cale de atac înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă la data de 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă:

Prin decizia nr. 14R din data de 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis excepţia perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu.

A respins cererea revizuentului de repunere a cauzei pe rol şi a constatat perimată cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 245/R din data de 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Împotriva deciziei nr. 14/R din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs revizuentul A..

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 martie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.

Prin criticile formulate, neîncadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent, în esenţă, a susţinut următoarele:

- nu a intervenit perimarea cererii de revizuire, iar instanţa a adăugat la lege atunci când a constatat perimarea cauzei reţinând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;

- cererea de judecare a cauzei în lipsă este prevăzută de lege ca opţiune şi nu ca obligaţie;

- instanţa, pe de o parte, a invocat dispoziţiile art. 284 C. proc. civ., dar a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod şi, pe cale de consecinţă, a constatat perimată cererea de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ.

- instanţa a invocat generic art. 420 C. proc. civ. şi a constatat perimarea fără a respecta şi aplica prevederile cuprinse în teza a doua a alin. (1), care dispune că judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea;

- cauza s-a judecat imediat, cu îngrădirea dreptului la apărare, cu fraudarea legii şi adăugându-se la lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Poliţia Locală a Municipiului Sfântu Gheorghe a solicitat respingerea recursului este nefondat.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând decizia recurată pe baza motivelor de recurs formulate şi a înscrisurilor şi lucrărilor cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, apreciază că motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată este pronunţată prin aplicarea sancţiunii procedurale a perimării cererii de revizuire, iar recurentul, în principal, critică aplicarea acestei sancţiuni.

În cererea de recurs, recurentul susţine că în cauză nu a intervenit perimarea, arătând că instanţa a suspendat în mod nelegal judecata cererii de revizuire pentru lipsa părţilor, în condiţiile în care cererea de judecată în lipsă este prevăzută de lege ca o opţiune şi nu ca o obligaţie.

Raportat la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de judecată privind cursul judecăţii cererii de revizuire, se constată că în cauză s-a făcut o corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale privitoare la perimare.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară, atare prezumţie fiind dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Contrar celor susţinute de recurent, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Prin decizia recurată, s-a reţinut că pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor mai mult de 6 luni, astfel că la termenul din 16.01.2020, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile pentru aplicarea sancţiunii procedurale a perimării, în temeiul dispoziţiilor art. 416 şi urm. C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că de la data suspendării judecăţii în apel nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În cauză, se constată că prin încheierea de şedinţă din 15.11.2018 s-a dispus suspendarea soluţionării cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părţile cauzei nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 10 mai 2019, revizuentul A. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar instanţa faţă de omisiunea revizuentului de a solicita judecata în lipsă a menţinut măsura de suspendare a judecăţii.

La data de 6 decembrie 2019, revizuentul a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, tot fără a solicita şi judecarea cauzei în lipsă, fiind stabilit termen de judecată la 16 ianuarie 2019, când Curtea de Apel Braşov, secţia civilă s-a pronunţat prin decizia nr. 14/R, în sensul respingerii cererii de repunere a cauzei pe rol şi constatării perimării cererii de revizuire.

Susţinerea recurentului în sensul că instanţa a constatat perimarea cererii de revizuire fără a respecta şi aplica prevederile cuprinse în teza a doua a alin. (1) a art. 420 C. proc. civ., cauza fiind judecată imediat, cu îngrădirea dreptului la apărare şi cu fraudarea legii, nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că decizia recurată a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, că instanţa a respectat, aplicat şi interpretat normele legale incidenţe în cauză şi analizând condiţiile suspendării din perspectiva intervenirii perimării a statuat în mod corect că termenul de perimare a fost împlinit.

Faţă de considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentul revizuent deciziei atacate, urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 14/R din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.