Lack of current interest in challenging a 1938 donation deed after definitive rejection of restitution claim under Law No. 10/2001
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellants’ appeal, confirming the lower courts’ rulings that remained in force, thereby ruling in favor of the defendant municipality. The dispute concerned a civil action by three claimants seeking a declaration of the caducity or impossibility of producing legal effects for a 1938 deed of donation of a real estate property to the municipality, which the claimants argued violated their property rights in the context of a prior unsuccessful restitution claim under Law No. 10/2001. The Court determined that the appeal was unfounded because the claimants lacked current interest (lipă de interes) in the litigation; since their notification for restitution under the special law of 2001 had been definitively rejected, they could no longer recover the property, rendering the challenge to the donation deed legally superfluous. The decisive legal basis included Article 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirements for a valid claim, Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure concerning appeal grounds, and the principle that *specialia generalibus derogant*, establishing that the specific restitution regime of Law No. 10/2001 exclusively governed the property claims for the 1945–1989 period, precluding concurrent claims under common law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 480 C. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Lack of current interest in challenging a 1938 donation deed after definitive rejection of restitution claim under Law No. 10/2001: Prin cererea de recurs, recurenţii reclamanţi au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel, împărtăşind opinia instanţei de fond, a reţinut că nu ar exista un interes actual în judecarea cauzei. Mai susţin că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu pot fi formulate acţiuni în justiţie în temeiul legii speciale şi ulterior pe calea dreptului comun, arătând că acţiunea de faţă nu este supusă legii speciale, având în vedere că actul contestat este anterior incidenţei Legii nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 3 aprilie 2017, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Eforie, prin primar, au solicitat să constate, în principal, caducitatea, iar, în subsidiar, neîndeplinirea condiţiilor, deci imposibilitatea producerii efectelor juridice translative de proprietate a actului de donaţiune încheiat între D. şi Oraşul E., în prezent Eforie, reprezentat, prin primar, înregistrat la grefa Tribunalului Constanţa sub nr. x/15.09.1938 şi transcris la acelaşi tribunal sub nr. x/15.09.1938.
Reclamanţii au precizat că acţiunea se subscrie demersurilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 în dosarul x/2015 de pe rolul Tribunalului Constanţa, unde, după mai multe termene de judecată, pârâta Oraşul Eforie, prin primar invocă drept titlu de proprietate actul de donaţie pe care ei înţeleg să-1 conteste.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.
Prin sentinţa nr. 2508 din 24.10.2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia lipsei de interes şi a respins ca lipsită de interes cererea privind constatarea caducităţii contractului de donaţie nr. x/15.09.1938.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins ca inadmisibilă cererea privind constatarea neîndeplinirii condiţiilor donaţiei şi a respins în rest acţiunea precizată ca nefondată.
3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.
Prin decizia nr. 78C din 27.06.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei tribunalului.
4. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei sus-menţionate, reclamanţii au declarat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenţii reclamanţi au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel, împărtăşind opinia instanţei de fond, a reţinut că nu ar exista un interes actual în judecarea cauzei. Mai susţin că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu pot fi formulate acţiuni în justiţie în temeiul legii speciale şi ulterior pe calea dreptului comun, arătând că acţiunea de faţă nu este supusă legii speciale, având în vedere că actul contestat este anterior incidenţei Legii nr. 10/2001.
De asemenea, se susţine că Î.C.C.J. a arătat că Legea nr. 10/2001, în limitele date de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, numai pentru perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Se arată că, făcând aplicarea regulii generale de drept, în sensul că specialul derogă de la general, instanţa supremă a stabilit că în concursul dintre Legea nr. 10/2001 şi acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., are prioritate legea specială de reparaţie, însă nu ne aflăm sub incidenţa legii speciale astfel încât, singura cale posibilă o reprezintă dispoziţiile dreptului comun. Din decizia Înaltei Curţi se desprind elementele pe care instanţa, investită cu o acţiune în revendicare trebuie să le analizeze în concret,ţinând cont de particularităţile cauzei: existenţa unui bun în patrimoniul reclamantului, dar şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în speţa dedusă judecăţii, securitatea şi stabilitatea circuitului juridic civil.
5. Procedura de filtru.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29 septembrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 78/C din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 3 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Apărările formulate în cauză
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Recurenţii reclamanţi au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel, împărtăşind opinia instanţei de fond, a reţinut că nu ar exista un interes actual în judecarea cauzei.
Criticile recurenţilor privind interpretarea dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pe calea acestui motiv de recurs urmărindu-se remedierea oricărei nelegalităţi pe tărâmul dreptului substanţial, desigur dacă invocarea ei de către recurent se face cu respectarea tuturor cerinţelor legale.
Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se întâlnesc în situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă, se dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, se dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză etc.
Potrivit art. 33 C. proc. civ., pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să fie, potrivit art. 33 C. proc. civ., determinat, legitim, personal, născut şi actual, să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
Prin "interes" se înţelege, aşadar, folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Prin instituirea acestei condiţii s-a urmărit evitarea acelor litigii lipsite de orice utilitate pentru parte. Cerinţa existenţei interesului trebuie întrunită nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci pe tot parcursul desfăşurării procesului, până la soluţionarea definitivă a acestuia, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii - cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită.
În mod corect instanţa de apel a considerat, în contextul operaţiunii de interpretare şi aplicare a acestor prevederi legale, că declaraţia de lipsire de efecte a actului de donaţie ce face obiectul litigiului respectiv nu mai poate aduce niciun folos practic reclamanţilor din perspectiva îndreptăţirii lor la restituirea bunului, nemaiputând fi supusă analizei pe temeiul normelor speciale de reparaţie, şi anume a celor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Având în vedere rezultatul procedurii judiciare întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care a rămas definitivă dispoziţia de respingere a notificării formulate de reclamanţi pentru restituirea imobilului - Vila Centrală compus din teren şi construcţie situat în oraş Eforie Sud, B-dul x nr. 17 (în prezent str. x), ce a aparţinut defunctului F., fiul D., nu mai exista vreo posibilitate pentru reclamanţi de a mai recupera partea cuvenită (1/7) din dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Astfel, curtea a reţinut că, chiar reclamanţii au învederat că prezenta acţiune se subscrie demersurilor formulate în temeiul Legii 10/2001 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa, în condiţiile în care pârâtul Oraşul Eforie prin Primar s-a prevalat în acel dosar, în susţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, de actul de donaţie cu privire la care s-a solicitat constatarea caducităţii.
Drept urmare, se confirmă caracterul legal al reţinerii de către instanţa de apel a neîntrunirii condiţiei interesului reglementată de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor, de constatare a caducităţii donaţiei stipulate de D. pentru imobilul notificat în baza Legii nr. 10/2001 în anul 1938, în favoarea pârâtului Oraşul Eforie.
Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor reclamanţi în sensul că instanţa de apel ar fi reţinut în mod greşit că nu pot fi formulate acţiuni în justiţie în temeiul legii speciale şi ulterior pe calea dreptului comun şi că acţiunea de faţă nu este supusă legii speciale, având în vedere că actul contestat este anterior incidenţei Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că, deoarece există norme speciale care reglementează asupra situaţiei bunului respectiv, potrivit principiului specialia generalibus derogant, se impunea ca dispoziţiile Legii 10/2001 să fie aplicate.
Cum imobilul litigios se circumscrie categoriei bunurilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, fiind preluat în proprietatea statului în perioada de referinţă a acestei legi (6 martie 1945- 22 decembrie 1989), de la autorul F., reclamanţii puteau să solicite restituirea imobilului în litigiu doar utilizând procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a realizat o justă interpretare a dispoziţiilor legale incidente, în condiţiile în care nu se mai putea apela la aplicarea normei speciale prin care reclamanţii puteau obţine restituirea dreptului de proprietate, urmare a respingerii definitive a notificării de restituire a bunului respectiv.
Referirea la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din cuprinsul memoriului de recurs, din care s-ar desprinde elementele pe care instanţa, investită cu o acţiune în revendicare trebuie să le analizeze în concret, ţinând cont de particularităţile cauzei, nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, în contextul reţinerii incidenţei excepţiei lipsei de interes în formularea cererii, pentru motivele expuse anterior.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 78/C din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 78/C din data de 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.