Withdrawal of civil appeal: dispositive act under Art. 463(1) CPC and party autonomy in waiving appellate review of jurisdictional transfer decisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the appellate decision by taking act of the appellant’s renunciation to the judgment of the appeal, resulting in the cessation of proceedings without a substantive ruling on the merits. The dispute involved a procedural motion for the transfer of jurisdiction (straşmutare) due to legitimate suspicion against a first-instance civil court, which the appellate court had previously accepted when the original applicant withdrew the initial request; the applicant subsequently filed an appeal and then formally withdrew that appeal prior to the high court's hearing. Relying on Article 463(1) of the Civil Procedure Code, the court classified the withdrawal as a dispositive act constituting a waiver of the right of appeal and acceptance of the lower court's judgment, applying the principle of party autonomy (*disponibilitate*) to recognize the procedural withdrawal without requiring the opposing party's consent.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (6) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 463 alin. (1) C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ; Withdrawal of civil appeal: dispositive act under Art. 463(1) CPC and party autonomy in waiving appellate review of jurisdictional transfer decisions: Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este admisibil având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., fiind atacată o hotărâre prin care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de strămutare, iar criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de strămutare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, petenta A. prin tutore B. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj la un alt tribunal din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, pentru motive de bănuială legitimă.
2. Hotărârea recurată
Prin încheierea nr. 90/F/CC/2020 din 16 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a luat act de renunţarea petentei la judecarea cererii de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2020
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A. prin tutore B. la 10 iulie 2020.
La 23 iulie 2020 a fost înregistrată cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de petenta A. prin tutore B..
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 13 august 2020.
4. Procedura de filtru
Prin rezoluţia din 8 septembrie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Prin aceeaşi rezoluţie a fost stabilit termen de judecată la 22 octombrie 2020.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este admisibil având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., fiind atacată o hotărâre prin care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de strămutare, iar criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor din dosar.
La termenul de judecată din 22 octombrie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta A. prin tutore B..
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Asupra cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta A. prin tutore B., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că achiesarea la hotărâre reprezintă atât renunţarea unei părţi la o cale de atac pe care o putea folosi, cât şi renunţarea la o cale de atac deja exercitată. În temeiul dispoziţiilor acestui articol, partea care a declarat o cale de atac ce se află deja pe rolul instanţei competente să o soluţioneze o poate retrage, fără a fi necesar consimţământul părţii adverse, cu excepţia achiesării condiţionate, prevăzute de alin. (2) al articolului.
Se constată că manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecată este un act de dispoziţie, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată.
În raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., având în vedere poziţia exprimată de recurentă cu privire la calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte sau stabili aceste drepturi, să ia act de renunţarea recurentei A. prin tutore B. la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 90/F/CC/2020 din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, formulată de recurenta A. prin tutore B..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2020.