Inadmissibility of appeal against rejection of annulment petition in final restitution decisions under Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, la data de 24 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 2579 din 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, invocând dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., învederând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii nr. x din 24 august 2011, adresată Primăriei Slatina, prin care a solicitat punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 861 din 12 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt, irevocabilă prin decizia nr. 1048 din 05 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

La data de 28 octombrie 2019, contestatorul, prin avocat B., a formulat contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi decizii civile, prin care a invocat că nu s-a răspuns la motivul legat de notificarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, care a fost formulată în termen, la 14 aprilie 2001, ceea ce a dus la concluzia eronată a instanţei prin săvârşirea unei erori materiale, respectiv că nu s-au analizat toate motivele de apel, cel referitor la competenţa de soluţionare care revenea instanţei de contencios administrativ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3646 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2579 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 07 februarie 2020, şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Prin cererea de recurs, recurentul a prezentat situaţia de fapt a litigiului, precum şi nemulţumirile sale cu privire la modul de soluţionare a cererii sale.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Primarul Municipiului Slatina, la data de 17 februarie 2020.

Intimatul a depus întâmpinare în termenul legal, prin a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare este o hotărâre definitivă, iar potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată; în subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că partea nu are deschisă calea de atac a recursului, fiind declarat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În cauză, prin cererea de sesizare a instanţei, contestatorul A., în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (3)1 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, a solicitat admiterea contestaţiei împotriva Dispoziţiei Primarului Municipiului Slatina nr. 308 din 23 martie 2018 de respingere a notificării nr. x din 20 septembrie 2015, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 1 martie 2019, Tribunalul Olt a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată, şi a respins contestaţia formulată de reclamanul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Slatina, având ca obiect Legea nr. 10/2001, ca neîntemeiată.

Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia civilă nr. 2579 din 02 octombrie 2019, definitivă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A..

Împotriva deciziei definitive a curţii de apel a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţată de instanţă în soluţionarea contestaţiei în anulare a formulat prezentul recurs contestatorul A..

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Înalta Curte constată că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv decizia civilă nr. 2579 din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, este o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicarea a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Aşadar, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicarea a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., decizia civilă nr. 2579 din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, este o hotărâre definitivă, purtând acestă menţiune în dispozitiv, şi nu este susceptibilă de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. anterior redate, reţine că decizia nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ce face obiectul căii de atac deduse judecăţii, nu este supusă recursului.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că decizia nr. 2579 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, este o decizie definitivă, ţinând cont şi de prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2020.